Ca și EA

Capitolul 1

(Autor)
     Pe cerul întunecos se vedeau presărate ici-colo câteva stele mai leneșe care mereu dispar mult mai târziu decât surorile lor. Totuși, ele nu erau câtuși de puțin mai prejos decat luna, care nu părea ca da vre-un semn ca ar vrea sa plece. Deja lumina își făcea apariția, cu blândețe, cei drept, ca sa dea fiecăruia șansa sa se obișnuiască încetul cu încetul cu noul astru, dar falnica lună tot acolo nemișcată a rămas! Și-a pierdut puțin din strălucire, dar era gata sa întâmpine sosirea luceafarului de dimineața fără pic de regret ca își va rata propria intrare pe cealaltă jumătate întunecata a pământului!
      Dar ce sa ii facem? Un astru încăpățânate dacă ma întrebați pe mine, puțin cam prea încrezătoare încât sa se încumete atât sa stea in calea razelor de soare, dar cum astrul zilei nu pare deranjat de asta, cine sunt eu sa încurc lumea cu obiecțiile mele?
   Nici animalele nu par ca au vreo obiecție ca albastrul măreț e pătat de doi luminatori, ci fiecare era preocupat de propria căsuța și grăbite sa prindă cele mai bune raze ale incantatorului soare! Păsărelele au început sa ciripească și se plimbau agale printre crengile falnicilor copaci așezati lângă casele sătenilor. Unele bă găseau și ceva de ciugulit, fiindcă tocmai ce au început și roadele pomilor sa dea in copt.
     Dar iată ca nu eram singura care admira întregul proces de trezire a naturii. Zăresc undeva intr-o margine de sat o fătuca extrem de frumoasa cu un par saten și lung pana la talie, îmbrăcată intr-o rochița drăguța potrivită cu anotimpul, cu un corp frumos, ca trasa prin inel, cu fata îmbujorata de aerul dimineții, ce fredona încetișor un cântecel in timp ce se rotea prin balconul micuț și alb. Câteva pasarele s-au oprit pe o margine și au început sa o acompanieze cu propriul lor ciripit. Nu credeam ca voi găsi pe cineva dornic sa prindă primele raze ale soarelui când toți localnicii erau cufundați in liniște și nimeni nu avea nimic de spus la aceasta ora. Însă ea era mai vie ca niciodată! Se pare ca s-a trezit destul de devreme azi. E prima data când ii văd fata așa de dimineața și iată, și acum chipul ei este vesel. Mereu m-am întrebat cum reușește sa fie atât de fericita și plină de viața! Nu are un palat, are totuși o căsuța frumoasa, dar familia ei nu e vreo bogătașă, sunt alți săteni mai înstăriți ca și ei, și totuși fata asta e mereu cu zâmbetul pe chip. Vin des aici și îmi place sa poposesc ades toată ziua la casa aceasta. Am mai vizitat și alți oameni, dar dragostea lor ma copleșit! Și încă nu am înțeles de ce sunt atât de diferiți cu toții, căci întreaga familie are o umbra din aceasta fericire.
     Mi-am propus sa descopăr acest mister, iar in aceasta dimineața am venit devreme ca sa pot prinde firul poveștii chiar de la început.