Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 48

Am intrat in camera lui si m-am asezat pe pat.

-Ryan, Lindsay mi-a spus sa te anunt ca te asteapta acasa la ea, i-am zis zambind.

Sper sa nu par prea falsa.

El s-a ridicat repede si si-a pus un tricou.

-De ce nu mi-a zis ea?

-Pai.... -adevarul e ca nu te-a invitat acasa la ea, doar am nevoie sa plec- Pentru ca, pai, am vorbit cu ea la telefon si mi-a zis sa iti spun, da.

El m-a privit serios si apoi a zambit.

-Mersi ca m-ai anuntat, a spus si a iesit.

Am asteptat sa iasa si cand am auzit masina, am iesit din camera.

Telefonul a inceput sa sune si cand i-am vazut numele pe ecran, am raspuns instant.

-Lucas!

-Buna, micuto. Ce faci acum?

Nu ii puteam zice lui Lucas ca merg sa il caut pe Jace, cu atat mai putin ca merg pe strada neagra.

-Pai... o sa imi termin temele si apoi ma culc, da. Tu?

El a ras.

-Cred ca o sa raman si eu acasa.

Trebuia sa ies sa il opresc pe Jace cat de repede posibil.

-Lucas, eu... imi termin temele. Vorbim dupa?

-Oh, da, sigur.

-Pa, Lucas.

-Pa, micuto, te iubesc.

Am simtit acea senzatie pe care doar Lucas este capabil sa ma faca sa o simt.

-Te iubesc, am zis si am inchis.

Mă gândeam cum mă duceam pe strada neagră și eram îngrozită. Gândul la ce mi s-a întâmplat când am ieșit singură ultima dată m-a îngrozit.

Pot face asta. Știu că pot.

M-am urcat in masina si am inceput sa conduc. Am pus muzica ca sa ma mai relaxez, pentru ca in realitate, eram speriata.

Cu cat ma apropiam mai mult de loc, cu atat eram mai speriata. Totul era destul de ciudat.

M-am apropiat lent,am vazut cateva masini si persoane.

Am ajuns. Eram foarte bine ascunsa.

Mi-am parcat masina si am coborat. Am simtit un fior rece cuprinzandu-mi corpul.

Sper sa nu regret asta. Doar aveam nevoie sa il scot pe Jace de aici.

M-am apropiat de lume si niste persoane m-au privit oribil.

Mirosea a alcool, si erau niste fete aproape goale vorbind cu niste baieti.

Acum, cum il voi gasi pe Jace? Sunt prea multe persoane.

Eram speriata, nu voi nega. Voiam sa il gasesc pe Jace si sa plec cat pot de repede de aici.

M-am apropiat de o fata.

Ma simteam micuta si neajutorata.

-Scuze, stii cine e Jace?

Nu stiu cum am intrebat asta. Baiatul de la scoala a spus ca era unul dintre cei mai buni, normal ca il stia.

-Toti de aici il stiu, pretioaso, a zis cu ura.

-Ma refer daca stii unde e, am zis cu un ton cam nesimtit.

-Eh, calmeaza-te fetito, iti zic unde e daca imi dai esarfa asta.

Genial. Asta era pur si simplu genial. Dar singurul lucru pe care il aveam in minte era Jace ranindu-se.