Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 46

-Pot să mă sufoc cu asta? am spus și ea a râs.

După ce am petrecut ore întregi în căutarea unei rochii, am găsit în cele din urmă una.

Era o rochie neagră lungă, care, după spusele lui Nicolle, îmi evidențiază curbele.

Mi-am lăsat spatele expus și de la talie în sus, țineam un mic nod în jurul gâtului. E o rochie elegantă și în același timp sexy. Potrivit lui Nicolle, aceasta era combinația perfectă și exact ceea ce aveam nevoie.

-Crezi că Lucas îmi va ura la mulți ani? am întrebat-o pe Nicolle când am ajuns acasă.

-Nu știu, cred că da, a zis și m-a făcut să zâmbesc.

~*~

Era joi seara și eu muream de emoții.

O parte din mine voia ca Lucas să mă sune, doar pentru a mă felicita, în cel mai sec mod posibil (m-aș mulțumi). Cealaltă parte ar vrea să vină la petrecerea mea și să mă sărute ca niciodată.

O altă parte îl ura și nu voia să îl vadă. Dacă îl vede, capul meu este facut un dezastru.

I-am sărutat pe tata și pe Nicolle de noaptea bună, apoi m-am dus în camera mea.

Ryan încă nu mi-a vorbit. A trecut atât de mult și încă nu mi-a vorbit. Am renunțat deja, mi-am pierdut fratele și trebuie să accept asta.

M-am dus la baie și mi-am spălat fața, apoi m-am spălat pe dinți și m-am dus să dorm.

Între așternuturile mele am început să-mi amintesc toți anii când mama a venit în camera mea exact la 12 noaptea, cu un tort de ciocolată și spunând la mulți ani.

Apoi, rămânea să doarmă cu mine. O lacrimă mi-a scăpat când mi-am amintit asta, dar am zâmbit. Cumva o simțeam aproape.

-Îmi este foarte dor de tine, am șoptit.

După ce a murit, a fost oribil. Nu era nimeni care să-mi aducă o prăjitură cu ciocolată. Golul a crescut odată cu trecerea anilor.

Mi-am închis ochii și câteva minute mai tarziu am adormit.

-Sav... am simțit că cineva îmi scutură brațul. Nu voiam să mă trezesc.

-Nu, am mârâit.

-Sav, trezește-te.

A continuat să îmi scuture brațul.

-Cinci minute, am implorat.

Mi-am deschis ochii și am privit pe fereastră. Încă era noapte. M-am întors să văd cine e și am simțit inima cum îmi bătea cu putere.

Ryan era în genunchi, cu un tort de ciocolată, zâmbindu-mi.

-La mulți ani, fetițo, a zis în timp ce a lăsat tortul.

Mi-am acoperit gura și am simțit lacrimile curgându-mi.

L-am îmbrățișat cum niciodată nu am făcut-o. M-am ascuns la pieptul lui și nu mi-am putut abține lacrimile. El s-a depărtat de mine și mi-a șters lacrimile.

-Vreau să mă ierți, frumoaso. Vreau să mă ierți pentru toate dățile când te-am tratat rău, pentru că am zis lucruri care nu erau adevărate, pentru toate dățile când te-am lăsat singură, cand doar aveai nevoie să te ascult. Îmi pare extrem de rău, a zis îmbrățișându-mă din nou.

-Nu ai idee cât ți-am dus dorul, Ryan. Am crezut că mi-am pierdut fratele pentru totdea...

-Nu, Savannah. Niciodată să nu spui asta. Niciodată nu mă vei pierde, Savannah. Ești fata pe care o iubesc cel mai mult. Te iubesc cu toată forța mea, a zis și mi-a dat un sărut pe frunte.