Cum am supravietuit fara ea [PAUZA]

Bani, alcool si poker

**Din capitolul anterior**

-Nu esti buna de nimic ! Mi-ai mancat banii ! Profitoare ce esti ! Esti jalnica ! Demna de mila ! M-am saturat sa te intretin ! Pleaca din fata mea ! Sa nu te vad !. Urlam ca un disperat.

**

"E vara... va supravietui cu hainele alea." Asa imi linisteam eu constiinta continuand sa o privesc pe sotia mea. Sotia mea... Sotia care iesea acum pe poarta cu bagajele.

***

M-am intors in casa la scurt timp dupa aceea si m-am aruncat pe canapea. Nu ma interesa faptul ca eram ud tot si ca imi era frig. Imi veneau in minte imagini cu ea stand in fata mea fara aparare si fara sa riposteze si cu mine lovind-o, injurand-o, umilind-o. Era doar vina mea ! Dar nu puteam... sa accept. Nu puteam sa accept situatia in care ne aflam si situatia in care o puneam pe ea.

"Cand ne-am casatorit ne-am promis amandoi ca vom fi alaturi la bine si la greu. Din pacate eu nu mi-am tinut cuvantul. Dar nici nu puteam ! Cum am ajuns eu in momentul asta? Ah, da ! Din cauza acelui idiot !"

Cu un an si jumatate inaintea acelei zile, ne intelegeam foarte bine. Eram casatoriti de putin timp si faptul ca primisem ceva ce ne dorisem si pentru care luptasem atat de mult ne crestea satisfactia. Lucram in constructii, la o cladire de birouri, iar seara, dupa o zi istovitoare cativa colegi de munca mergeau sa se relaxeze si racoreasca la un bar din apropiere pe care ei il vizitau destul de des. Intr-o zi mi-au propus si mie sa merg cu ei, sa mai vorbim, sa mai glumim la o sticla de bere. Am zis ca este nepoliticos sa refuz si nu e nimic daca merg o seara. Am sunat-o pe iubita mea sotie si am anuntat-o ca urma sa ajung mai tarziu in acea seara. Era incredibila si adorabila. Nu s-a suparat, ba din contra, s-a bucurat pentru faptul ca mai ieseam si eu din casa si ca imi faceam prieteni noi. Asa ca le-am acceptat invitatia si ne-am vazut in barul cu pricina.

De la o bere am ajuns la doua... si atat. Mi-am impus sa ma controlez; sa nu ajung ca aia care confunda casa cu santul de la marginea strazii. Ceilalti se imbatau pana nu mai stiau cum ii cheama, ce cauta acolo sau unde trebuie sa se duca, iar eu eram mandru de mine ca nu sunt si ca nu aveam sa fiu ca ei vreodata.

Dupa aceea, am inceput sa mergem mai des la barul acela, pentru ca era un prilej bine-venit de distractie si relaxare. Sotia mea nu mai era atat de incantata de vizitele mele dese la bar, dar ma intelegea. De la o bere, doua, am ajuns la cinci, sase, plus alte bauturi si tot felul de alcool pus in diferite combinatii in doar cateva luni. Ma duceam acasa beat, iar sotia mea indura totul, avand grija de mine, dar pana la urma s-a saturat si ea. A urmat o discutie serioasa in cuplu si am hotarat amandoi ca cel mai bine ar fi sa nu mai merg la bar si sa vin acasa, sa luam cina impreuna... sa fim o familie fericita. Asa a si fost. Am terminat constructiile la cladirea aceea si m-am despartit de anturajul prost pe care mi-l alesesem.

In primavara urmatoare am inceput sa am alt viciu si anume jocurile de noroc. A inceput cu un joc de carti banal, apoi la aparatele care imi mancau banii si pana la jocul de poker, care ma facea sa pierd sume mari pentru nivelul meu si o mare parte din salariu sa se duca acolo. Apoi a venit vremea cand banii de salariu nu imi mai ajungeau, asa ca ma imprumutam si datoriile cresteau si cresteau si cresteau... pana cand nu le-am mai putut controla.

Asa au inceput certurile in casa, scandalul si bataia. Nu vroiam sa recunosc ca eu sunt vinovat pentru ca nu aveam bani, pentru ca pierdeam noptile prin baruri, pentru ca reluasem fazele cu excesul de alcool si ca eram ingropati in datorii. Ca sa potolesc intrebarile si ca sa nu ma mai traga la raspundere sotia, inventam tot felul de minciuni prin care seful nu imi mai dadea banii asa cum era stabilit, ca s-a micsorat salariul, ca imi promitea salariul si "uita" sa mi-l mai dea si asa mai departe. S-a ajuns pana la stadiul in care ea s-a dus la patronul meu sa-l traga la raspundere pentru nedreptatile pe care, chipurile, mi le facea. A fost un moment foarte umilitor pentru mine cand am fost chestionat la randul meu de patron si cand am fost "lovit" de privirea dezamagita a sotiei mele. Dar tot ea a avut de suferit si dupa asta, din vina mea.