Every Little Part of Me

Kuroo x Rika

~ Doar a mea~

-Ce naiba e cu atitudinea asta? Nu ești la fel ca atunci când ești pe teren!
-Pentru ca tu nu ești un joc pe care vreau să îl câștig.
Dorința lui de a câștiga îmi provoca silă.
Nu voiam un iubit care să "ma câștige",voiam unul care să mă țină aproape de sufletul lui,chiar dacă nu ne întâlneam de mult timp,voiam ca el sa îmi fie dedicat total mie,exact cum eram eu lui.
-Kuroo!
-Vorbim mai încolo,mai am o rundă. Ne vedem.
Pășea încrezător spre teren.
S-a aplecat într-o poziție pe care nu a mai folosit-o.
S-a lăsat pe genunchi, lăsându-l pe cel stâng sa pice jos,si-a întins mâinile spre podea atingând podeaua doar cu vârful degetelor.
Aura lui se schimbase,cand era pe teren îl puteai simti precum un demon care nu te va lăsa până nu îți va distruge tot ce ai.
Zâmbetul lui eram meschin,parca priveam un monstru pe care nu-l cunoaștem.
- Să văd pe puteți! Vocea îi era si mai groasă și destul de îngâmfată,de parcă știa că îi poate bate.
Dar există o problemă,luptau împotriva cele mai bune scoli din Japonia.
-Kuroo...
-Iti faci griji pentru el? A întrebat Lev.
-Da.. dar tu de ce nu ești pe teren?
-data trecută am pierdut din cauza mea,au spus că trebuie să iau o pauză. Kuroo va fii ok.

Liev era cel mai înalt tip pe care îl cunoșteam ,aproximativ 2 metrii,habar nu avea cum se joaca volley sau ce ar trebui să facă dar el se distra.
-Parul tau..
-huh? Ce e cu părul meu,Lev?
-Ai o agrafă în formă de floare. Ce e cu asta?
-Huh..
Nu aveam cum să îi explic de ce am decis să fiu mai feminina,era imposibil de înțeles,mai ales că si-a mărturisit sentimentele pentru mine de 3 ori până acum,dar tot continua de parcă știa că aveam să îl accept într-un final.
-Scorul e 1-1,nu?
-Parul tau roșu e minunat,ti-am zis ca il ador?
Privirea lui era dulce,mult prea dulce.
M-a privit atunci,cum nu a mai facut-o,ma făcuse să roșesc.
"-Nice serve,kuroo!"
-Rika. Nu vrei sa te întâlnești cu mine? A zâmbit la fel de dulce.
Apoi mingea l-a lovit direct în cap, doborât pe podea a încercat să se ridice dar a căzut din nou.
A făcut semn că e bine si toată lumea s-a intors la posturile lor.
-Sincere scuze,Lev.
-Pentru ce a fost asta?! A strigat el.
-A fost o pasă greșită.
Și-a îndepărtat privirea de pe el evitându-l.
-Cum adică?! Tu nu ratezi nicio măcar o pasă!
-Am început de acum.
Vocile lor se confruntau dar degeaba ,știam că Kuroo e maestru a convinge lumea,slabe șanse ca slabul de Lev să câștige într-o ceartă cu el.
-Kuroo! Înapoi pe teren!
S-a mișcat rapid,pășind la fel de încrezător că prima dată.
Mi-a aruncat o privire scurtă dar intensă.
După ce Lev a plecat pentru a căuta bandaje,am privit meciul îngrijorată.
Kuroo începea să rateze si mai usor,isi provocase răni din cauza căzăturilor pe podea în încercarea de a salva puncte.
După cinci pase ratate consecutiv,mingea a venit la el,era pregătit să lovească.
A sărit,mi se părea atât de fragil si elegant încât nu îmi puteam lua ochii de la el.
A lovit mingea atât de tare încât doar acel sunet de lovitura s-a auzit în toată sala.
A căzut la pământ încă cu ochii pe minge,a adus un punct echipei dar mâna lui începuse să sângereze ,prea multe lovituri atât de grave și-au spus efectul.
-Kuroo! Ai nevoie sa ieși de pe teren!
Toată lumea era tăcută și așteptam răspunsul lui.
-Nu. Vreau sa rămân pe teren! Sunt bine!
S-a pus în poziție de atac pentru a demonstra că e bine dar eu știam că minte.
După rugile celorlalți,de asemenea, degeaba, Kuroo a rămas pe teren,jucatorii se schimbau,dar el în niciun caz,a stat pe teren și a luptat până la sfârșit.
Sfârșitul servei 3. Scorul era în defavoarea Nekoma.
-18-24? Am spus nervoasa. Dacă cealaltă echipă înscrie un punct,s-a terminat pentru el.
Mingea a sărit fix în fața lui,a vrut să o lovească dar corpul lui s-a ciocnit se Lev zdorbitor,apoi au căzut amândoi la pământ.
Kuroo l-a privit nervos. Mingea a căzut pe podea și toată lumea a fost distrusă.
Toată echipa și-a ațintit privirile spre Kuroo pregătiți să îl oprească din a îl bate pe Lev.
-Tâmpitule!
S-a ridicat si a plecat nervos la vestiar.
Am fugit și eu la ieșire din sala pentru a îl aștepta.
L-am vazut venind trist.
-Am pierdut. A zâmbit de parcă îi convenea situația,dar lacrimile ce i se scurgeau pe față spuneau altceva.
-Kuroo...
-Am pierdut. Ești mândră de mine? Ești mândră?
-Kuroo!
-Am spus că nu ești un joc pe care vreau să il câștig!
-Kuroo! Adună-te!
-Vreau doar să rămâi aici..
Și-a plasat mâna pe umărul meu și a strâns tare.
Mana lui sângera încă,mi-a lăsat o pată de sânge pe cămașă albă,ma speria că nu voia să fie bandajat.
M-a tras aproape de el si m-a afundat in aceea cămașă albastra.
Nu puteam să vorbesc sau să îi spun altceva,mai mult aveam să îi înrăutățesc starea.
A început să plângă strângându-ma în brațe .
-Iartă-mă pentru comportamentul meu de imbecil! Vreau doar să stai lângă mine... Încă puțin..
Si-a plasat capul pe umărul meu stâng oprindu-se din plâns.
L-am mângâiat ușor și apoi i-am sărutat capul lent.
-Kuroo.. lasa-mă să îți bandajez mana,te rog. I-am spus aproape șoptind.
-Undeva unde sa fim doar noi,da? Mi-a răspuns.
-Da.

Am înaintat spre una dintre parcuri unde mi-am scos bandajele pe care le-am furat mai devreme de la Lev si am început să îl bandajez.
Tăcut,privea cerul așteptând să termin.
Eram foarte aproape unul de celălalt, atât de aproape încât ne puteam simți respirațiile.
-Rika.
-Ce?
Buzele lui le-au atins pe ale mele intr-un sărut cald si drăgălaș.
-Asta înseamnă că îmi accepți sentimentele? I-am spus roșind.
-Baka!
S-a apropiat din nou atât de aproape de mine si m-a sărutat la fel de drăgălaș dar de data asta mult mai lung si mai plin de pasiune.

-Am făcut-o deja de mult timp. A șoptit după aceea.
A zâmbit încântat.
Am simțit o căldură interioară ce mă făcea fericită la gândul că Kuroo a devenit iubitul meu.

NOTA AUTOAREI : scuzați greșelile :(