"Călăul"

Capitolul 61

" Trebuie să vorbim! " îi spun fetei cu ochi negri și ea se întoarce către mine.

Max povestește:

      Am scos cheia din buzunar și am introdus-o în ușă. Am învârtit-o de două ori, ca mai apoi să împing bucata de lemn. I-am permis fetei îmbrăcate în rochie roșie să treacă și eu am urmat-o din aproape. Tot drumul a fost tăcută și de data asta a stat chiar în dreapta mea tot drumul. Nu știu ce i-a spus Emma, dar sunt sigur că au vorbit, le-am văzut având o conversație. Nu pot nega faptul că mă înspăimântă ideea că Emma i-a spus tot ce a auzit și probabil ea nu vorbește cu mine din pricina asta. Nici măcar nu m-a privit sau ceva de genul și nu aș fi uimit dacă m-ar evita din cauza asta. Nu-i un mod extraordinar să afli că tipul care îți mănâncă zilele de când te-ai mutat, e cam îndrăgostiti de tine, chiar mult.

" Ești ok? " gura mi se deschide și de abia atunci câmd cuvintele s-au auzit în întreaga cameră, am realizat ce-am spus. Ea se întoarce și mă privește în timp ce-și așează sandalele într-un colț al holului.

" Sunt ok, doar că rochia asta mă incopodează rău. " ea spune și se foiește trăgând de rochie în toată părțile. A chicotit ca mai apoi să meargă agale spre camera ei. " Mă duc să mă schimb și revin, vrei să ne uităm la TV? " mă întreabă și dau din cap încet, ca și cum mintea mea era concetrată doar pe fața ei.

      Îmi scutur capul aproape lovindu-mă cu speranța că mă voi trezi din melancolia asta rea lungă. Îmi las sacoul pe marginea patului și mă chinui să-mi desfac cravata din jurul gâtului. După ce arunc bucata de material prin cameră. Mă hotărăsc să mă schimb și de cămașă. Desfac primii nasturi, ca mai apoi s-o trag peste umeri și s-o arunc pe pat. Recuperez un tricou alb și mi-l trag peste cap. Ceasul indică de ceva vreme ora 02:00, însă deși aproape cad pe jos din cauza oboselii tot vreau să stau cu ea și să ne uităm la TV. Mă simt bine că nu a aflat ceva de la Emma, nu s-ar comporta cu mine așa furmos. Îmi desfac cureaua de la pantaloni și șchiopătând prin cameră reușesc să rămân și fără ei.

***

     " La ce vrei să ne uităm? " Maria mă întreabă atunci când îmi fac apariția în cameră și mă așez pe canapea la picioarele ei. Stă întinsă cu spatele poziționat pe-o pernă și schimbă posturile grăbită. " Bine, dacă nu ai preferințe, ne vom uita la asta, Miami Ink. " spune și mă uit ciudat la ea.

" De când unei fete îi place să vizioneze o emisiune în care vezi cum se fac niște tatuaje? " o întreb și ea ridică brusc din umeri chicotind. Deși e mai bine de 02:00, se pare că ea este destul de energică pentru a mai rămâne trează câteva ore. Eu unul aproape mă întind pe jos de somn. Ochii îmi sunt greoi și de abia pot scoate ceva coerent pe gură.

" Scuză-mă, dar nu doar băieții pot viziona așa ceva și doar pentru că n-am  tatuaje, nu înseamnă că nu-mi plac. " îmi dă replică și eu îmi rostogolesc ochii peste cap. Mă lovește cu piciorul în geunchi, iar eu închid ochii pentru câteva momente.

***

     Deschid ochii bulversat și-mi dau seama că mă aflu încă în sufragerie pe canapea și chiar în aceeași poziție. Un obiect străin mă tot ghiontește în spate și întorcându-mă, văd telecomanda care era sub mine. O iau rapid ca s-o azvârl mai târziu pe fotoliu din dreapta mea și mă ridic în picioare. Privesc pe geam  și văd cum razele soarelui și-au făcut deja apariția, ca mai apoi să înaintez spre bucătărie. Holul e parcă părăsit și doar mici zgomote se aud din încăperea vecină.