Simbolul Lunii

Introducere-Capitolul I

Dena POV
Nişte voci imi invadau visul,păreau mai mult a ţipete "Dena deschide uşa" tresar când aud vocea insistentă. Mă ridic din pat şi mă apropii de uşă ştiind ce urmează,deschid uşa iar in pragul ei stăteau Mari sora mea vitregă şi Nicolas fratele meu si acesta fiind vitreg,înainte să devenim "fraţi" am fost împreună dar ne-am despărţit din cauza comportamentului său.

Nicolas POV

-Nu vezi că bat de mai bine de jumătate de oră la uşă?ce face prinţesa ,nu s-a trezit încă din somn? Dând un râs ironic.
-A spus mama să cobori,trebuie să mănânci înainte de a pleca la şcoală.
Mari îşi dădu ochii peste cap
-Hai să plecăm,Mari!

Dena POV

Nu am spus un cuvânt până cei doi nu au plecat,am făcut asta pentru că mama m-a rugat sa nu le intorc vorba sau să-i jignesc,până la urmă imi sunt frati.
Mă imbrac repede cu cămaşa călcată aseară şi nişte blugi negrii strâmţi,iar părul pieptănat şi lăsat să cadă uşor pe spate,îmi iau ghiozdanul şi cobor.
In timp ce am coborât am auzit o conversaţie foarte ciudată "copii noştri nu se înțeleg,rămân fără soluţii Aiden" Aiden fiind tatăl meu vitreg iar vocea tatei parcă răguşită "ştii ce facem Ana?le mutăm pe Mari şi pe Dena împreună în aceaşi cameră,poate se înteleg aşa,trebuie"

Dena POV

-Nu,nu se poate!
-E prea mult pentu mine,şti că Mari şi Nicolas mă urăsc,Mari n-ar suporta să mă vadă atât de des.

Ana POV

Mă uit în ochii ficei mele şi văd că-mi spune aceste lucruri cu greu,ştiu cum e... .Şi un zâmbet fals in umbra căreia sunt mii de lacrimi se aşează pe faţa mea.
-Totul v-a fi bine,îţi promit.

Dena POV

Iar în acel moment un sărut se aşază blând pe obrazul meu.
-Bine,mamă!
-Sper doar ca Mari sa nu-mi faca viaţa mai grea decat este.

Mari POV

"Sper doar ca Mari să nu-mi facă viaţa mai grea decat este"  ascult tot ce se întâmpă acolo, lângă perdea,pentru a nu mă putea vedea .
-Aşa deci,crezi că tu ai trecut prin multe?nu şti cum e ca mama ta să plece iar tatăl tău să-şi găsească pe alta,poate tu nu ai aceasta problema dar eu da.

Ana POV

-E târziu ,trebuie să pleci la şcoalā.

Spunând aceste cuvinte Dena iese din casă.

-Offf...de ce totul e atât de complicat,de ce?ştiu că iubirea e ceva frumos şi unic în viaţă ,dar asta ne-a adus doar necazuri ... 
Înainte de a continua, o mână se aşează pe umărul meu,era Aiden.
-Nu e chiar atât de complicat ,Ana nu te mai frământa atât.

Dena POV

Am întârziat foarte mult la oră ,spunându-mi aceste cuvinte în minte am început să alerg din ce în ce mai repede .
Ajungând în clasă o văzusem pe profa de mate cum făcea prezenţa,când am intrat în clasa,după ce mi-am cerut iertare,profa a dat un râs ironic ,dând un răspuns cu jumătate de gură "poţi să te aşezi în banca ta".Mă pun în bancă şi o durere îngrozitoare mi-a străpuns mâna,era forma Lunei,neştiind colegii ce se întâmplă,se uitau la mâna care acum avea un semn. Toată ora nu am putut fiu atentă deoarece "Luna" de pe mâna mea a apărut deodată iar eu nu-mi pot explica asta.
După terminarea orelor un băiat cu ochi căprui,părul şaten ,îmbrācat într-un palton negru, acesta fiind lung,o pereche de blugi de culoare albastră si o pereche de papuci sport ,nu-l cunosc dar totuşi el venea spre mine.

Antonio  POV

Mă uit preţ de 5 minute în ochii ei fără să scot un cuvânt,aceasta uitându-se neştiind de ce sunt lângă ea,uitasem complet pentru ce am venit,dar brusc pocneşte din degete făcându-mă sā-mi revin.

-Hey,eu sunt Antonio !
-Hey,eu sunt Dena!
-Eşti cumva fata nouă,cea de două săptămâni?
-Da,de ce?
-M-a trimis directoarea să-ţi arăt toată şcoala,nu cred că ai apucat să o explorezi
-Bine,sună interesant!

Dena POV

Stătea cu doi paşi depărtare de mine,gândindu-ma ce-ar putea insemna acest semn ciudat de pe mâna mea ,din greşelă am dat peste o fatā aceasta căzând

-Scuze ,eu...

Dar înainte de a termina propoziţia ,acea fată a mormăit "sunt bine".I-am întins mâna pentru a se ridica de jos dar ceva era ciudat,avea acelaşi semn, semn în formă de Lună.

-Hey,eu sunt Dena
-Hey,eu sunt Ella
-Bună Ella,am văzut că ai un semn pe mână,unul în formă de...

Înainte de a termina ce aveam de spus a completat ea

-Da,în formă de Lună
-De unde-l ai? După ce i-am pus această întrebare pur şi simplu a dispărut

Antonio POV

Rămân uimit de aceasta întâmplare ,totul era atat de ciudat.

-Deci...turul şcolii?
-Scuze dar nu mai pot în acest moment ,poate altă dată?
-Da,sigur

Dena POV

După ce mi-a spus un "pa" parcă puţin supărat,am ieşit din şcoală

Ştiu că a fost scurt ,dar sper că va plăcut! :)