Luminile Noptii

~Capitolul 1~

Numele meu este Iris.Iris Andrescu.Am parul negru scurt, ochii caprui, si am cam 1,70m .Sunt eleva in clasa a-IX-a si sincer nu pot spune ca sunt tipa aia care invata si e mereu cu capul pe umeri.Si asta e doar vina mamei... De cand tatal meu a murit in vara anului 2017 totul s-a schimbat, pe atunci eram cea mai buna din clasa si mergeam la toate concursurile posibile si asta doar datorita tatalui meu, pentru ca el ma incuraja mereu sa fiu cea mai buna. De cand mama mea are un nou iubit am inceput sa stau doar in camera mea si sa ma uit la filme horror sau filmulete cu crepypasta si chiar cred ca am devenit obsedata de ele.

Port numai negru si alb, iar din cauza asta toata lumea isi bate joc de mine. Unii ma considera tipa ciudata din spatele clasei, iar ceilalti ma considera o ratata. Nu pot spune ca am o viata oribila, dar nici una de invidiat. Cateodata imi e greu sa ignor toate astea, dar de cele mai multe ori imi este usor. Totusi, nu ii invinovatesc pe cei care imi spun ca sunt ciudata, recunosc, am o pasiune mare pentru lucrurle horror si tot ce spun suna de parca as fii Jeff the killer.

Am un singur prieten si acela este Amza Cornescu.Ne stiim de la gradinita si chiar suntem buni prieteni dar incep sa cred ca sta cu mine doar din mila si pentru ca nu-l lasa inima sa ma vada suferind.E o persoana vesela amuzanta si foarte optimista. Aproape mereu il invidiez pentru ca in orice situatie poate vedea partea buna a lucrurilor si mereu incearca sa ma invete sa fac asta dar eu ma dau batuta ca o lasa. Sa ma plimb pe langa paduri cu un afurisit de aparat in mana decat sa ma duc la scoala si chiar cred ca din acest motiv am doar 1 prieten. Daca va intrebati de ce fac asta: pentru ca vreau sa le dovedesc persoanelor ca Jeff the killer si Slenderman exista (aparent chiar am o mare problema cu asta). M-am saturat ca toti sa ma faca ciudata din ultima banca sau sa imi arunce cu laptele si cornul in cap.

Intr-o zi chiar am avut impresia ca l-am vazut pe Slender, dar am reusit sa pozez doar o umbra...Am incercat sa ii arat poza lui Amza, insa mi-a spus ca "doar mi s-a parut" si ca "ar trebui sa ma axez mai mut pe invatat decat pe acele personaje". Acum intelegeti de ce spun ca sta din mila cu mine? Nu sunt foarte sigura, dar din cate stiu din filme prietenii ar trebui sa se sustina. Pana si losers club din IT se sustineau.... Oricum, nu am mai aratat nimanui poza. Nu am vrut sa fac lucrurile mai rele decat sunt deja.

~Ziua de maine~

M-am trezit si deja simt ca va fi o zi naspa. M-am pregatit pentru scoala si am coborat scarile, mama si iubitul ei stateau unul in bratele celuilalt si nici nu ma bagau in seama.

"Mama cat romantism...mi se face greata" ma gandeam. Fara sa ii salut (ca deobicei) am plecat, asa cum ma asteptam, nici macar nu s-au silit sa se uite la mine.

Am ajuns la scoala, si deja era rau, Amza lipsea. Nimeni nu ma mai facea sa ma simt putin mai bine dupa ce toata lumea ma jignea in toate felurile posibile.

-L-ai gasit pe Joff the killa?

-Sau pe Slendorman?

-E Jeff the killer si Slenderman retardatilor...Murmur eu.

-Retardata esti tu! Mai bine te ardem ca Joff!

Am spus cam mute despre Jeff...Mai bine taceam

-Dute si aruncate intr-un morman de cutite, ca iti irosesti timpul cu mine!

-S-o crezi tu ciudato!

Se suna si ora incepe. Profa m-a pus sa zic lectia. Insa nu o stiam, logic, alt patru yay...

Dupa ora plictisitoare ma uitam la pozele facute cu copacii din padure si dau peste poza de care v-am spus cu umbra.

-La ce te uiti acolo ratato? Spune Serban si imi smulge telefonul din mana.

-DAMI-L INAPOI !! Tip la el si incerc sa imi iau telefonul.

-Sau ce? Ma dai de mancare la Simle dog? Ce e asta? Ma intreba aratandu-mi poza

-Nimic...

-Tu inca stai ca ciudata si faci poze copacilor?

-Nu le fac poze copacilor....

-Si asta ce e?
-O p*la, E o umbra, esti orb sau prost?
-A cui?

-A lu' ma-ta. Du-te sa dormi pentru totdeauna intr-o groapa...

-Ai vrea tu! Spune si imi arunca telefnul in fata la propriu.

Scoala se termina si ajung acasa plangand. E pentru prima oara cand chiar nu am mai putut rezista...Intru pe usa val varteji,imi arunc ghiozdanul si adidasii si simt ca mai am putin si lesin.

-Ce ai plangacioas-o?! Nu mai plange ca o proasta si pleaca! Tipa mama la mine mai ceva ca satana.

-Ce vrei si tu femeie? De cand tata s-a dus sa doarma te crezi sefa in casa, ei bine nu esti! Esti doar o femeie care se da drept mama mea! Te urasc din tot sufletu meu care inca mai e in viata! Ii spun si fug in padure fara sa ma mai gandesc.

Am stat acolo doua secunde si mi-am scos telefonul.

Acum toată lumea mă credea o ciudata.Zvonul asta a ajuns până si la profesori,mi-au chemat mama la scoala dar ea nu a făcut nimic si doar a țipat la mine. Mama a vorbit cu iubitul ei despre mine... Mi-e greu să vorbesc cu toate astea dar,a venit la mine in camera a început să țipe și să mă loveasca atunci nu am mai putut si am izbucnit. I-am tras una in boase mi-am luat o sticlă cu apă și ce am apucat din frigider si am fugit. Nu înainte să îi iau banii mamei din poșetă. Am fugit unde am văzut cu ochii. Aveam destui banii pentru una sau două luni. Nu am apelat la nimeni nici macar la Amza pentru ca nu aveam încredere în el.

Dupa vreo 5 minute de alergat mi-am dat seama ca ajunsesem prin padure, tot ce vedeam erau copaci si niste tufisuri.

-Nici ca mai plec de aici. Imi spun cu voce tare

Incep sa ma plimb prin padure si vad ceva pe un copac din departare. Ma duc inspre copac si gasesc... o pagina? Slenderman tu esti? Imediat ii fac poza si zambesc. Aud un fosnet si ma intorc "asta e sansa mea, e sansa mea sa le dovedesc ca aveam dreptate" gandesc eu. Ma intorc si il vad pe Slender ii fac o poza, imi iau ghiozdanul si fug. Dintr-o data incremenesc. Nu ma mai puteam misca. "Sterge pozele!" aud o voce in mintea mea. Ok!Le sterg, pot sa plec acum? "unde sa plec? Nu am unde sa ma duc!" ma gandesc "Daca nu ai unde sa te duci de ce ma mai intrebi daca poti?!" Oof...Am uitat ca citesti ganduri...

Am sters pozele si mi-am revenit. "Ce cauti in padurea mea!?" Ma intreaba Slender (telepatic logic)-

-Eu uhhh...

-Pleaca!

Multumim pentru ca ati citit acest capitol! Sper ca v-a placut si sper sa va placa si urmatarele capitole! Imi cer scuze daca mai sunt greseli de scriere sau de exprimare.Ne cerem scuze ca este scurta dar atat ne-a permis momentan timpul.Speram sa ne lasati un vot si chiar un comentariu. Multumim!