Gânduri...

Capitolul 1

Uneori ai nevoie sa te descarci. Cand un amalgam de memorii te loveste si nu-l mai poti tine in spate, trebuie sa te eliberezi intr-un fel sau altul. Oare dramatizez toata situatia?

Am atatea intrebari in minte, si toate se indreapta spre tine. Credeam asta' vara ca am trecut peste dupa ce plansesem si imi descarcasem nervii. Cand am sesizat ca ziua urmatoare nu mai simteam nimic decat un spatiu gol, credeam si ma miram ca am trecut peste. Se pare ca a trebuit doar sa astept sa vina toamna... si odata cu toamna au revenit si sentimentele pentru tine. Speram ca anul acesta sa scap, dar mi-am facut-o cu mana mea...Intr-adevar nu trebuia sa recitesc conversatiile pe care le-am avut, caci acestea rand pe rand mi-au readus dorul de a vorbi cu tine.

As vrea sa stiu daca-mi vei mai scrie, dar nu-mi pun speranta in asta. Poate intr-adevar am fost doar acea prietena la care veneai pentru consolare cand fetele nu-ti mai dadeau tarcoale... dar atunci cand imi spuneai ca sunt unica si ca intre toate fetele nu ai cunoscut o exceptie mai frumoasa decat mine?! Ce trebuia sa inteleg prin asta? De ce imi dadeai sperante ca vom fii impreuna daca stiai ca aceasta nu se va intampla? Acum care e diferenta dintre tine si fosta ta logodnica care te-a lasat sa-i cumperi inel chiar daca stia ca nu se va casatori cu tine. Ai facut cu mine exact cum a facut ea cu tine. Ai vorbit cu mine, imi dadeai sperante de o relatie serioasa ca apoi sa dispari si peste o luna sa apari cu altcineva impreuna; exact cum a facut si ea cu tine, s-a despartit de tine ca peste o luna sa apara cu altcineva.

Se spune ca viata e cruda... pai exact asa e, sau cel putin asa e cu mine. Mi-e greu, nu-mi place sa stau singura, sa n-am cu cine sa vorbesc cand sunt acasa... Tu-mi umpleai timpul, vorbeam ore intregi si tot aveam subiecte de conversatie. Faceai totul mai interesant si ma faceai sa ma simt speciala si iubita. Cu ajutorul tau am simtit tot ceea ce-mi doream si acum tot ce simt e un mare gol in piept si un dor constant.

Recunosc, mi-e foarte dor de tine, adica de trairile pe care le-am avut cu tine, de sentimente. Mi-e atat de ciuda ca sunt o persoana prea calda, caci stiu ca daca te vei intoarce iar la mine, nu voi reusi sa ma comport asa cum ai merita, ci as fi buna, gingasa si as vorbi cu tine de parca n-ar fi exisstat nicio rana. Chiar vreau sa-ti ofer ceea ce meriti, caci prea mult ai profitat de bunatatea mea. M-ai tratat ca pe o carpa...cat timp ai avut nevoie de mine, ai avut grija de mine ca mai apoi sa ma arunci ca si cum n-as insemna nimic. Stii cate griji mi-am facut pentru tine in primavara, cand nu-mi dadeai nici seen la mesaj cand cu vreo 3 zile in urma spuneai ca ne vom vedea mai curand decat cred?! Ti-am cautat tot felul de scuze pentru care nu mi-ai putut raspunde, si-apoi am renuntat de tot cand am vazut ca nici la biserica nu ma mai bagai in seama. 

E gresit sa-mi fie dor de cineva care nu merita? De ce nu pot uri pe nimeni?! De ce nu pot sa fiu rea si nesimtita, sa-i ofer trtatamentul dispretului? De ce trebuie sa fiu atat de buna?!

Mi-as dori atat de mult sa nu mai simt nimic pentru tine...dar e posibil asa ceva cand nu exista nimeni care sa-ti ia locul in sufletul meu? Ti-ai pus amprenta adanc in inima mea si acum o resimt mai mult ca niciodata. 

Ma simt atat de singura mai ales cand ii vad pe toti impreuna cu cineva... Lorelai(colega mea de banca) e impreuna cu Fineas, Beniz( unul din prietenii mei cei mai buni si de care mi-a si placut) se da si ii place mult de Vanessa( prietena mea cea mai buna), care la randul ei ii place de el, Persida(cealalt BFF al meu) care are si ea iubit si sunt fericiti impreuna de 3 luni, poate si mai bine...si apoi esti tu care in 5 octombrie erai inca impreuna cu ea, de 3 luni... N-am mai resimtit de multa vreme aceasta singuratate apasatoare, dar e toamna nu? Trebuiesa ma maturizez, stiu, dar in acelasi timp imi vreau sufletul inapoi, caci atunci toamna cand ai  venit l-ai luat la tine.

Vreau sa dispara aceasta durere si vreau sa dispari din gandurile mele ICE!