Stateam cu privirea atintita spre punctul imaginar de pe tavan.Ma scufundam tot mai mult in vasul negru al gandurilor mele dorind,luptand chiar,sa evadez.Sunt precum un lup inlantuit asteptand momentul prielnic sa rup acele lanturi si sa fug.Insa unde?Nu am un loc al meu si singura mea casa mi-a fost luata si ea de langa mine.Acum ratacesc printre mii de suflete caci cel care mi-a furat sufletul a plecat,el fiind caminul meu si adapostul meu.
El ma proteja tot timpul.In caz de furtuna,linistea apele cu o imbratisare calda;acum si apele au inghetat precum sufletul meu.Uneori mai imi duc mana in dreptul inimii ca sa fiu constienta ca inca traiesc desi am murit de mult.Sunt moarta pe dinauntru,insa in exterior stiu cum sa afisez aceeasi masca obisnuita.Sunt intr-un continuu razboi cu mine insami si numai pacea nu o voi gasi curand.
Ma uit in spate,la tot ce a fost,ajungand la aceeasi colcluzie:timpul ucide sentimente.Timpul mereu a facut asa,spre exemplu gandeste-te,drag cititor,cum a fost in trecut iubirea,dragostea.Avea o cu totul alta definitie;in ziua de azi gasesti la orice colt de bloc o mica "fericire"daca am putea spune asa.Iar acea particica sa fie o tigara,un drog,o fata sau un baiat care te vrea doar pentru o noapte si atat.
M-am nascut in era nepotrivita.Unii fumeaza de placere,eu ca sa scurtez firul vietii;altii se inneaca in droguri,pentru mine drogul ai fost tu.Acum incerc sa ma ridic precum pasarea Phoneix,insa stiu ca o sa cad de mai multe ori si voi continua sa ma ridic,deoarece asa este acest cerc vicios al meu.Ma innec in propriile sperante si dezamagiri;nu omul m-a dezamagit ci asteptarile de la el.De fapt,multi oameni au facut asa,nu doar el,si totusi cu un amar suras ma gandesc la acele clipe melancolice.
Privesc luna si stiu un singur lucru:chiar daca nu mai suntem impreuna macar ne aflam sub aceeasi patura de stele.
-------------END-----------
