Inmormantarea crinilor

Lacrimi de crin

          Mi-ai cuprins incheietura mainii si mi-ai lasat intre degete un biletel sifonat , putin prafuit si rup la capat , iar apoi l-ai strans puternic in pumul meu. Erai agitata si zburdalnica , floarea mea de crin. Ochii nostri s-au intersectat si au inceput sa valseze intr-un dans al abisului interzis. Mi-ai soptit scurt , tremurand" Citeste biletelul , iar apoi ne intalnim in locul nostru , am sa iti spun ceva". Apoi te-ai grabit inspre clasa ta , lasand in urma ta miros de flori de musetel imbibat cu mirosul vestejit al peretilor darapanati ai scolii. Te-ai intors o clipa si ai privit peste umar , iar apoi ai pasit neincrezatoare inapoi in clasa.
 

    Inima mea galopa , micul meu crin , eram agitat si speriat , iar cu mainile tremurande am deschis bucata de material uzat , lovindu-ma de scrisul tau mic si inclinat . Inca si acum imi aduc aminte ce era scris pe el , iar cuvintele au devenit mai apasatoare si grele de purtat pe masura ce timpul trecea. In acea bucata de hartie ti-ai intiparit iubirea , floarea mea , mi-ai reamintit ca eu sunt cel mai bun lucru care ti s-a intamplat vreodata si ca saracia si mizeria umana sunt usor de suportat cand te pierzi cu gandul la mine. Cand iti citeam scrisul iti simteam buzele trandafirii aproape de urechea mea susotind usor si ragusit "Tu esti marea mea minune. Imi esti calauza si destin" , apoi la final mi-ai condamnat la un mister pe care nici azi nu l-am deslusit . Cateva cuvinte din scrisul tau erau sterse de perlele de lacrimi pe care le-ai insemnat , ultima data , pentru mine.
         Foisorul nostru imbratisat de flori , unde seara simteam briza amestecata cu miros de trandafiri si lacrimioare , ochii tai dulci de culoarea chihlimbarului privind ochii mei simpli de muritor si buzlele tale despartindu-se pentru a dezbraca un zambet sincer si curat. Nu stiam ca am sa mai calc acolo o ultima data si atunci pentru a ne lua ramas bun , dulce flore de crin.
            Cum era toamna , locul nostru era imbibat in culori monotone , culorile tristetii mele , unde mi-ai spus ca te vei casatori. Genunchii mei au inceput sa tremure si am simtit un nor de ceata in capul pieptului, iar buchetul de crini , simbolul iubirii noastre se insira pe podeaua din lemn batran. Seara , nu am putut sa dorm , ma simteam rau si jur , crinul meu , ca am patat perna cu lacrimi si amaraciune . Suflam greu si imi doream sa mor , sa plec la dreapta Tatalui si sa cobor la tine.
         Odaia ta intunecoasa , rece , umeda si saracacioasa era exact opusul sufletului tau bun , bland si curat. Nevoile familiei tale deveneau din ce in ce mai mari .      Tatal tau era mereu necajit si furios , mama ta se straduia sa va creasca desi nu avea bani nici macar de cartofi .
Te-am cunoscut intr-o zi ploioasa de duminica , ma intorceam de la coasa si te-am vazut palida la fata , cu baticul peste cap sa nu te stropeasca ploaia , proptita in coltul magazinului de langa librarie . Tu nu prea ieseai pe holurile liceului si cum era multa lume nu te mai vazusem pana atunci Prima noastra dicutie a fost atat de savuroasa ,incat seara , cand m-am pus in pat am inceput sa zambesc inconstient cu minile sub ceafa si cu privirea atintita spre tavan. Erai atat de frageda , precum un bobocel de crin , , firava si inocenta. Obijnuiam sa-ti aduc buchete de crini , iar tu roseai atat de tare cand iti spuneam ca esti frumoasa.
           "Exagerezi. Nu sunt deloc frumoasa." Nestiind ce sa mai zic , ti am aprobat afirmatia " nu , nu esti frumoasa" , iar tu te-ai uitat la mine confuza , asemenea unei pisici nedumerite.
            "Nu esti frumoasa , esti perfecta."

            Zilele de scoala erau impovaratoare , dar prezenta ta pe tocul usii in pauze facea ca timpul sa treaca mai usor. Discutiile cu tine erau lungi si placute , ele fiind intrerupte de profesorul care incepea ora.
Eram cu doi ani mai mare decat tine , dar pream un copil pe langa modul tau de a vorbi si de a te comporta . Erai matura si responsabila si ma simteam atat de ingramadit cand imi vorbeai despre arta discutie si despre filozofie.
         Aveai sa te casatoresti cu fiul protului Barbu. Nu l iubeai , stiam asta din privirea . Mi ai strans mainile aproape de pieptul tau si m-ai rugat sa pastrez tacerea. Eu m-am infuriat si incepusem sa lacfimez inconstient . Degetele tale fine si micute mi-au sters obrajii , iar eu mi-am sters lacrimile cu podul palmelor. Poate atunci nu constientizam , dar erau ultimele noastre clipe petrecute impreuna. Salciile aplecate , pescuitul pe dolma , fuga ta in jocul nostru si ascunzisul printre pomi , pranzul tau delicios cand eram lihnit dupa atata cosit , dulceata buzelor tale , parul tau ca spicul de grau si rasul tau molipsitor mi-au fost atat de bine intiparite in minte , incat s-au facut bucatele din sufletul meu etern care te va cauta si dupa moarte . Sufletele noastre vor valsa in continuare pe holurile neguratice ale holului , isi vor sopti iubirea , iar cand clopotelel va suna necontenit , eu iti voi sopti incet
         "Ne vedem in curand , floarea mea de crin".

         Oricat de multi ti-o placea tie viata , draga mea , am sa te astept da dreapta Tatalui , cu un buchet de crini in mane , facuti din lacrimile ochilor mei care te-au astepat la nesfarsit.