11 aprilie 2018
Am avut nevoie de mult curaj ca să încep acest jurnal, fiindcă mi-era frică să recunosc că am suferit înfrângere în lupta cu propriile vicii ce îmi provoacă arsuri usturătoare pe piele... Rănile încă sângerează, iar lacrimile curg pe obrazul rece din cauza neputinței, voinței slabe și a patimilor care mă țin în captivitate cu mânile și picioarele în lanțuri. Aștern aceste rânduri, nu pentru că încep să uit și mi se risipește personalitatea în praful durerii, ci fiindcă vreau ca tu să păstrezi amintirea vie a ceea ce am fost cândva. Alcool mi-a luat mințile, m-a nimicit, m-a pus la pământ și m-a făcut supusul lui, acum el mă controlează pe mine, eu nefiind în stare să ies din mizeria cu care m-a înconjurat. Dar... tu știi de ce eu beau peste măsură, deoarece ai plecat și m-ai lăsat să privesc în gol, răvășit, distrus, lipsit de sentimente, de parcă singura ce m-ar fi putut caracteriza ar fi fost pustietatea rece instalată în inima mea...
15 aprilie 2018
Muzica, ce înseamnă ea pentru mine? Rokul m-a marcat ca ființă umană, m-a adus pe scara înaltă a societății, mi-a oferit o popularitate enormă la care eu doar aș fi putut visa. Trupa noastră a indus un nou gen de rok, cel despre care nu a cunoscut o națiune întreagă, noi am schimbat istoria, am rescris trecutul, însă ce folos când viața mi s-a prăbușit asemenea unui bolovan căzut de pe o stâncă și s-a fărâmițat în mii de bucăți, fără posibilitate de întoarcere. De mic copil Nirvana a fost un ideal, în imaginația mea ea era fără precedent, iar Kurt Cobain l-am desemnat ca pe un geniu care a fost supus unei morți pline de nedreptate. E atât de trist să asimilez că eu mă transform în el și simt că sfârșitul e aproape, iar lumea are să piardă încă o stea ce a luminat domeniul muzicii. În curând ea va cădea de pe cer și se va stinge tot atât de brusc cum a erupt în sute de flăcări arzătoare...
21 aprilie 2018
Clubul 27 la început mi se părea doar o legendă pe care oamenii au inventat-o cu o dorință nebună de a crede în ea. Însă acum când am aceeași vârstă ca și toți acei oameni excepționali care au plecat dincolo de infinit din cauza unor circumstanțe ciudate, încep să mă îndoiesc că toate aceste destine ruinate nu sunt unite printr-o legătură dubioasă. Am senzația că am să mă alătur acestui club, fiindcă bătăile inimii încet, încet își îngreunează ritmul, iar nebunia propriilor gânduri mă lipsește de aer... Asemenea solistului trupei Nirvana voi închide ochii pe vecie din cauza drogurilor și alcoolului și voi lăsa în urma mea doar aceste notițe lipsite de sens, scrise cu un stilou roșu peste care a curs sângele venelor mele.
25 aprilie 2018
Nu înțeleg pentru ce scriu, de ce îmi pierd timpul atât de prețios? Fiecare clipă are o valoare neestimată, atunci de ce le risipesc pentru aceste cuvinte care nu poartă nici o însemnătate în ele, care nu ascund nici un mesaj profund? Sunt, pur și simplu, goale și deșarte și nu au cum să-ți pătrundă sufletul, prin ele nu mă vei recunoaște, nu mă vei autentifica și în cele din urmă nici nu vei da de acest caiet, nici nu-l vei deschide, nici nu îl vei răsfoi și nici nu îl vei citi, atunci de ce? Poate mintea mea bolnavă are nevoie să nu uite că eu încă trăiesc, că încă sunt viu, că încă sunt un om, nu doar o fantomă fără reflexie și o umbră dispărută în propriile convingeri...
30 aprilie 2018
Îmi vine din ce în ce mai greu să mă impun să înșir aceste mărturii ale conștiinței, fiindcă ea se transformă în cenușă, focul fericirii nu mai arde demult, de la el au rămas doar urmele unei existențe interpretate ilozoriu. Nu știu cât timp o să pot asimila tot ceea ce se petrece în jur, deoarece deja îți uit chipul, trasăturile feței tale se contopesc într-una și se formează un amalgan de nimic, o figură ștearsă lipsită de formă și culoare, tu devii o amintire stearpă a unui trecut îndoielnic și a unui prezent aflat sub semnul întrebării...
