Lasă inima să aleagă

Capitolul 1

      Încerc să-mi găsesc liniștea inspirând si expirând profund. Deschid geamul mașinii, aerul rece și puternic îmi înțeapă ochii și mă lasă fară respirație, dar este o senzație plăcută, înghețându-mi gândurile și simțurile. Astăzi este ziua în care îmi părăsesc pentru prima oară orașul în care m-am născut, chiar și pe o perioadă scurtă, tot îmi va fi dor de tot ce este aici. Îmi arunc privirea spre casa din centrul Londrei, la care acum câteva ore picăturile de ploaie se izbeau într-un mod haotic de geamurile casei mele, în care am cele mai frumoase amintiri, cu o viață normală, cu părinții ce s-au cunoscut într-un mod normal -la o cafenea- nu cu o poveste tragică, plină de acțiune ce ai putea povesti copiilor și nepoților cât de multe lucruri au trebuit să treacă pentru a ajunge împreună. Nu, ei sunt doar doi oameni ce se iubesc atât de mult, încât unori se ciondănesc în joacă ca doi adolescenți, urmând să se alinte cu gesturi de tandrețe ce te fac să te topești. Pe mine și pe sora mea, ne făceau mereu să râdem, povestindu-ne cum tata mereu ajungea să facă ceva prost încât să ajungă să doarmă pe balcon, chiar dacă mama nu era supărată -fiindcă îl ierta mereu- îi plăcea să îl vadă chinuindu-se puțin, astfel aratându-și iubirea ce i-o poartă în mii și mii de feluri. Părinții mei sunt unele dintre cele mai protectoare persoane pe care ai norocul să le ai în această lume. Însă, cu toate acestea, ca în orice familie, există și mici divergențe, nu am o familie perfectă, și nici nu aș vrea, fiindcă daca ar fi așa, nu am mai fi atat de uniți, în ceea ce înseamnă familie. Cred că, cu fiecare ceartă, ajungem să cunoaștem persoana din fața noastra mult mai bine, decât daca am fi o familie ce ar evita problemele din cauza declanșării certurilor. Și totuși, chiar dacă exista mici dispute, niciodată nu s-a ajuns la destrămarea acestei familii, și asta mă face mai încrezătoare.

     Gandurile mi se duc la facultatea ce va trebui să o urmez odată cu trecerea vacanței, chiar dacă nu eram prima la învățătură, nu sunt o fată ce alegea să petreacă mai mult decât a învăța. Învățam cât pentru trecere, pentru note cât de cât bune. Până la facultate mai trebuie să treacă o vară, o vară în care am fost trimisă de către familie pe Insula Keeling pentru a mă relaxa. Cadoul lor pentru absolvirea liceului. Chiar dacă le-am repetat, că citind o carte mă relaxez mai bine, ei au spus că am nevoie de această vacanță, fiindcă o merit pe deplin. Insula Keeling ce este liberă de a fi vizitată de către turiști odată la cinci ani, este cel mai bun loc în care ai putea să te relaxezi-așa cum scrie în boroșură, dar și la reclamele de la TV-dar este și locul despre care am auzit atatea povești, cum că ar exista oameni de-ai insulei și odată ce pășim pe acel pământ nu vom mai reveni înapoi. Însă eu cred că sunt doar aiureli. Nu înțeleg de ce insula nu poate fi vizitată de turiști de mai multe ori, însă o dată la 5 ani este de ajuns să te distrezi pentru toți anii. Eu nu sunt așa de sigura că mă voi distra, dar merită să încerc, odată ce îmi voi petrece vacanța pe malul mării cu o carte bună. Gândul îmi zboară la sora mea, Isabelle, ce nu merge cu mine din cauza planurilor făcute deja de la începutul anului cu prietenii săi din liceu. Am văzut durerea în ochii ei, o durere ce o simțeam și eu. Chiar îmi spusese că mai bine ar lasa planurile ei pe alta vară și să meargă cu mine să ne distrăm, însă nu am lăsat-o, fiindcă știu cât de mult aștepta vara aceasta.

     Prinsă în multitudinea de gânduri ce nu îmi dau pace, îmi întorc privirea pentru ultima oară la oamenii ce așteaptă să plec pentru a diminua din tristețea ce ne apasă, din cauza despărțirii pentru o perioadă scurtă de timp. Chiar și așa, toata această perioadă v-a părea o veșnicie. Dar nu aveam de gând să par slabă în ochii lor. Pornesc motorul mașinii pregatindu-mă să trec pe lângă trupurile membrilor familiei mele, păstrându-mi privirea în față. Am privit în oglindă retrovizoare. Mama și-a dus mână la gură și chiar dacă nu vedeam eram sigură de un lucru, acela că regreta ideea că fiica ei mai mare, pleacă. Însă un lucru poate să mă relaxeze, știind că tata o v-a consola pe mama spuându-i că a fost ideea lor, în care fetița lor doar se distrează, și nu îi părăsește. Mașina se îndepărtează din ce în ce mai mult până când părinții și sora mea au mai rămas doar cateva puncte care au dispărut complet.