enamour

,,x=you"

        Amintiri deșarte ar putea să poarte căderea ta lăuntrică spre inima-mi bicentrică (un centru e-n tine și altu'-n coline), dar nu mi-ar plăcea să te pierd, cred. Iar acum stau la fereastră – spartă – și scriu poezii cu rimă albastră – crăpată – și aștept timpul să treacă, în speranța că-mi vei înseta neșansa și că, pricepând neînțelesul, îmi vei înțelege nonsensul. Și mă pierd într-o poezie-fereastră, visând s-o fac poezia noastră-elegie, rima noastră, viața noastră, dar tot ce reușesc e să dau drumul la cuvinte-ntr-o agendă până mă sfârșesc și zboru-mi devine planetă – și margaretă.

        Mă întreb cum de mai ții pasul cu mine, dragoste, tu, iubire albastră și nefastă, ocean de fiori și flori presate...

        Dacă tot ești aici, urmărește-mi visul, povestea cu arici (de mare), și înțelege-mi scrisul (din petale de cicoare). Te invit – va fi amuzant, îți promit, să-ncercăm clipele pe buzele noastre sparte și moarte, sau cum mai vrei. Va fi un haos frumos, trandafirule. Dragul meu x, am de gând să-ți servesc un adevăr nescris: acela că eu, de fapt, nu exist.

        Dar pregătește-te: dragostea mea se servește rece. Ai grijă să nu îngheți. Să nu te pierzi, între litere și foi de pereți. Ar fi păcat.

        Ia-ți un ceai verde și ascultă până la sfârșit. Am să-ți spun povestea unei vieți.

        O, și nu te aștepta la prea multe semne de punctuație – sau cuvinte. Cele mai bune povești le spune tăcerea.