Ea are pe cât de monotonă pe atât de fericită, fata model la școală. Copilul care nu iese noaptea și în care părinții își pun încrederea, nu are mulți prieteni dar măcar sunt adevărați. La școală deși este o bătaie de joc îi înțelege pe ceilalți, îș...
Diminețile mereu sunt plictisitoare și enervante, nu și pentru mine, eu sunt Dalinda, sunt acea fată care are o viață perfectă, rezultate bune la școală, o famile fericită, prieteni buni. Și poate că am o viață monotonă, dar această monotonie mă face fericită.Astăzi este prima zi de școală, vacanța sa terminat, iar eu o să încep clasa a XII-a, cât de repede a trecut timpul... Mă pregătesc pentru școală,îmi fac un duș și îmbrac hainele pe care le-am pregătit ieri cu Mia, cea mai bună prietenă a mea.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
(Imaginați-vă că este roșcată) Cobor la parter acolo unde este mama. Dalinda: Bună dimineața mamă! Mama: Neața scumpo. Nu mănânci? Dalinda: Nu, scuze, mă grăbesc. O sărut pe mama pe frunte și plec către școală, nu trebuie să iau vreun autobuz sau ceva, fac undeva la 10 minute până la școală, asta dacă merg încet. Intru în ograda școlii căutându-mi colegii, când eram pe cale să renunț simt o greutate în spate și aud un chicot de fericire, este clar, e Mia. Mia: Dalindaaaa! Știi ce am auzit? Normal că nu! Vom avea un coleg de clasă nou, are 19 ani și am auzit că e frumos foc! Dalinda: De unde știi toate astea? Mia: Nu contează, hai vreau să îl văd! Dalinda: Mă îndoiesc că o să apară azi pe aici. Mia: Vedem, hai. O urmez pe Mia și ne așezăm lângă colegii noștri, careul a început iar noi i-am condus pe micii învățăcei din clasa a I-a spre scenă. (După careu) După careu ne-am îndreptat spre clasa noastră, mă așez în a doua bancă ca de obicei. Diriginta noastră intră pe ușă urmată de un băiat.
Diriginta: Copii el este noul vostru coleg. Prezintă-te. Coleg: Salut, mă numesc Marko, am 19 ani și asta este tot ce trebuie să știți despre mine.
Clasa a început să șușotească despre noul băiat, inclusiv Mia, diferența este că ea vorbea singură... Privesc câteva secunde la acest Marko și observ cum își dă ochii peste cap și își recapătă postura indiferentă. Mia: Uite, se îndreaptă spre noi! Dalinda: Ți se pare. Eram aprofundată în propriile gânduri, încât un zgomotul ce se aude la banca mea mă face să mă cutremur Îmi ridic privirea iar ochii mei albaștri se izbesc de acei ochi ca un abis, îmi las imediat ochii în pământ din cauza că am început să tremur ca o gelatină, vocea lui groasă se aude în toată clasa: Marko: Aici stau eu. Spune și o apucă de mână pe Mia și o ridică din bancă. Cine se crede el? Îl văd cum se așează nonșalant pe scaun, de fapt nu, nu se așează, se trântește... Dalinda: Cum îndrăznești? Dacă voiai să stai în banca asta așa trebuie să spui! Marko: Dar nu vreau să stau în banca asta, vreau să stau cu tine. Dalinda: Tu ești nebun? Stau cu Mia în bancă din clasa a doua, și nu o să se schimbe asta doar pentru că vrei tu, eu plec din bancă. Marko: Dacă pleci vin după tine. Dalinda: Ești insuportabil!! Marko: Nu o să mai spui asta iubito peste câtva timp. Dalinda: Nu îți permit să îmi vorbești cu iubito, nu sunt iubita ta! Marko: Deși ai vrea, nu? Dalinda: Nu Marko, nu aș vrea, te cunosc de vreo cinci minute iar tu vii cu aceste aberații, de pe ce planetă vii? Marko: Nu știu dacă ai auzit de ea, se numește planeta frumuseții. Dalinda: Și să ghicesc, tu te crezi Adonis în persoană sau cum? Marko: Eu sunt mai mult ca Adonis. Dalinda: Sigur că da...
Trebuie să îl ignor, gata, diriginta tocmai ce ne împărțește orarul și manualele, însfârșit am să scap de Marko, este așa arogant, enervant, plin de sine și frumos, ce? Nu, nu frumos, doar arogant, enervant și plin de sine, atât!
Diriginta: Copii, nu uitați, mâine la ora 08:00 veniți la școală ca de obicei, să nu cumva să lipsiți, acesta este un an foarte important pentru voi, să știți. După ce diriginta mea și-a terminat discursul îmi strâng lucrurile și plec spre casă, oficial nu îl suport pe noul venit... Când să ies pe poarta școlii simt o mână pe umărul meu și mii de furnicături îmi străbat corpul, mă întorc spre cel ce mi-a provocat această senzație și dau de doi ochi negri ca tăciunile și un zâmbet perfect, senzația pe care o am este atât de nouă, și totuși atât de plăcută... Marko: Ce este Dalinda? Nu-mi spune că te-ai îndrăgostit deja. Dalinda: Asta a fost o glumă? Pentru că este ce mai groaznică glumă de pe Pământ, sau nu, Nu-mi spune, este o replică de agățat pe care o folosești mereu și merge și te-ai gândit că o să meargă și acum, ce amuzant. Marko: Știu nu? Dalinda: Ești un nesimțit, ești, ești... Marko: Frumos, irezistibil, cuceritor, deștept? Știam deja. Dalinda: Nu, ești ca toți Ceilalți! Marko: Și de unde să știu eu, poate că și tu ești că toate celelalte "fete cuminți" Dalinda: Marko, concluzia o tragi deja singur, eu nu am să te impun să ai o părere bună despre mine, pa! Marko: Pa iubito! Mă prefac că nu am auzit apelativul folosit de el și îmi continui drumul spre casă... Ajunsă acasă mama îmi spune. Mama: Bună scumpo, astăzi vom avea oaspeți la cină, să te pregătești, bine? Dalinda: Bine, dar cine vine? Mama: Vin niște prieteni de familie, au revenit de curând în țară. Dalinda: Am înțeles, eu merg la mine în cameră să citesc. Mama: Bine! Urc scările către camera mea și mă aprofundez în lectură. Este așa liniștitoare... (După două ore) Ușa de la camera mea se deschide iar mama intră în cameră. Mama: Scumpo, ne-am răzgândit, noi vom pleca în oraș, iar fiul lor va sta cu tine, acasă, te rog să te comporți frumos. Dalinda: Am să încerc. Mama se uită sfidător la mine apoi mă sărută pe frunte și pleacă, perfect, acum cine știe cu ce băiețandru m-am ales pe cap... Merg la baie și îmi dezmierd piele cu gelul meu de duș ce miroase a căpșuni, după ce termin dușul merg la mine în cameră și îmi aleg o ținută, nimic ieșit din comun.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cobor jos și acolo îi văd pe părinții mei pe picior de plecare, o mașină se aude în curte iar ei ies afară, ies și eu afară iar inima începe să-mi bată din ce în ce mai tare, nu pot să cred, părinții mei sunt prieteni cu părinții înfumuratului? Doamne, cu ce ți-am greșit?... Mama: Scumpo, condul pe Marko în casă și serveștel cu un ceai, noi plecăm, pa, te iubesc! Mașina pornește din loc iar eu rămân singură cu Marko, perfect! Marko: Deci? Ai ceva dulce prin casă? Dalinda: Da, am nutela dar să nu te pună mintea aia a ta mică să umbli la ea, clar? Marko: Nu. Dalinda: Ești insuportabil... Marko: Ai mai spus asta. Hai să ne uităm la un film, vrei? Dalinda: Bine. Marko: Ce spui de un film de groază? Dalinda: Pune ce vrei!
Și uite așa a decurs seara, a fost acceptabil, cred, bine asta pentru că nu am stat mult cu el și am adormit pe canapea, filmul era extrem de plictisitor...
