" Chiar nu vă înțeleg, deloc. Ce e așa perfect la el? Doar pentru că e frumos? Mai sunt zeci de băieți frumoși și care au bani și studiază nu știu la ce facultate, asta nu înseamnă că Max e mai bun ca ei. " mă revolt și prietenul meu bufnește în râs către mine. " Eu vorbesc serios acum. Degeaba ești frumos, ai bani și ești deștept dacă caracterul lasă de dorit, nu trăiești doar cu bani. " aproape țip, dar mă potolesc imediat.

" La ce corp are nu-ți mai trebuie nici caracter, nimic. " cuvintele îi ies pe gură, iar eu încerc să-l ignor ridicându-mă pentru a deschide ușa. E trecut de mult de ora 11;00, iar ziarul trebuia să apară acum o oră și ceva. De obicei nu sunt întârzieri, dar uneori ziarele ajung târziu din cauza domnului care se ocupă cu distribuirea lor.

   Fluturând ziarul în mijlocul holul principal descopăr cu stupoare o imagine cu mine și Max pe prima pagină cu un titlu total șocant: " În vizită la tatăl iubitului? Atât de serioasă este relația lor? " Un alt text mic de lângă poză mă face să urlu și sper cu ardoare că toată treaba asta se va sfârși odată și odată. "  La doar câteva ore după ce prima știre cu ei apare în ziar, frumosul cuplu format din tânăra misterioasă și fiul domnului Ian Browns, își fac apariția în fața clubului tatălui său, nu singuri, alături de fratele vitreg al lui Max Browns. "

" Ken! " țip în căutarea prietenului meu din copilărie și  zeci de stări mă cuprind violent. " Ken, unde ești? " țip și mai tare, ca în cele din urmă tipul blond să vină din spatele peretelui ce ducea în sufragerie. Îi flutur prin față imaginea cu mine și Max, iar el dă pagina citind și restul textelor și privind și alte poze.

   Se lasă pe-un picior și începe să vorbească tare. " Înainte să ajungă la club, împreună cu iubita lui, Max Browns, cei doi au ieșit la o plimbare în parc însoțiți de fratele mai mic al lui. Și-a răsfățat prietena cu vata de zahăr, având grijă și de fratele său. " își pierde vocea în cele din urmă, iar eu îi smulg ziarul din mâinile lui, ieșind pe ușă agitată.

[...]

   Sunt ca un sifon gata să explodez. Mă aflu de vreo două minute în fața apartamentului lui Maximilian și serios, acum, nu știu ce ar trebui să fac. Să bat la ușă și să-i urlu în față nemulțumirile adunate de două zile sau să-mi car fundul înapoi la mine jos. Ca și un răspuns idiot, Ken apare în fața mea, transpirat și îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni negri, scurți și un tricou alb pe el. Da, trebuie să sun la ușă și să-i urlu în față nemulțumirile mele sau aș putea să-i vorbesc frumos, nu? E el de vină că are un tată celebru?

    Ușa se deschide larg, iar în fața mea apare Emma îmbrăcată doar într-o salopetă verde. " Hai, intrați! " ne îndeamnă și pășim spre ea fără să adăugăm ceva. Îmi privesc prietena și-mi pot da seama că de abia s-a trezit. Cel mai probabil peste câteva ore va intra în tură la spital.

" Vreau să vorbesc cu Max. " gura mi-o ia pe dinainte, iar ochii albaștrii ai fetei din fața mea mă privesc suspicios. " E doar vorba de știrea ce-a apărut azi-dimineață." îmi justific apariția aici și-i întind ziarul. " Lumea asta n-are ce face. " adaug ușor sleită de putere.

 " El e în cameră la el, nu știe de asta. " spune și-mi arată ziarul. " Cel mai probabil își va ieși din minți. " Emma adaugă și ne conduce până în bucătărie. Kevin și el se afla așezat la masă, consumând o cană de cafea și înfulecând niște croissante cu ciocolată. " Să vezi cum va face doamna Olivia. " prietena mea continuă și-mi pot da seama ala ce se referă. Oliver apare în ziar și el, iar asta poate aduce destule nemulțumiri, cum s-a întâmplat și ieri când l-a sunat pe Max să-i spună nemulțumirea ei.

   Prietenul cel mai bun al lui Maximilian cuprinde și el ziarul între degete și și-l așează pe masă, încercând să citească informațiile de pe hârtie. " Mă duc la Max. " adaug și ies din bucătărie, având ca și drum camera lui. Ușa neagră își face apariția și fără prea multe clipe de gândire, bat în lemnul dur. Aștept în jur de 2 minute ca mai apoi ușa să se deschidă scârțâind, iar tipul brunet să se arate îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni de trening lungi. Ține strâns în mână pachetul de țigări și-mi dau seama că tocmai ce venea de pe balcon. Ochii lui albaștri sunt ușor tulburi și bănuiesc că nu a putu dormi azi-noapte. Buzele îi sunt uscate și încerc pe cât posibil să nu-i mai analizez pieptul care se ridică rapid. Respirația îi este și ea ușor agitată.

"Călăul"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum