Game of Thrones || One Shots

" Secretul " [ Ser Jorah Mormont ] [ Romantic ]

Ochii mei purpurii, singura trăsătură moștenită de la neamul Targaryen, erau îndreptați spre focul din șemineul în faţa căruia stăteam pe scaun. Nu puteam dormi, așa că stăteam singură, în întuneric, încercând să mă gândesc mai mult la flăcări, decât la evenimentele care se petrecuseră de când eram la Winterfell. 

 Ce-i drept, starea mea de sănătate lăsase de dorit în ultima vreme: aveam greţuri, dureri de cap, mă simțeam obosită și aveam crampe destul de dureroase. Cu toate astea, nu îmi făceam griji: eram obosită, probabil, din cauza călătoriei şi aveam crampe pentru că venea timpul să sângerez, ca în fiecare lună. 

Dar, pe măsură ce timpul trecea, starea mea nu se îmbunătăţea și sângele nu curgea, începusem să îmi fac griji, pentru că până și o bastardă știe ce poate însemna acest lucru, în cazul in care ai o viață sexuală activă. Alesesem să nu merg la Maester, să nu spun nimănui ( nici măcar lui Varys ) temerile mele și să mă comport cât mai normal, astfel încât să nu dau cuiva ceva de bănuit. Şi reușisem... până când calea mea se intersectă cu a lui Bran Stark.

Era pentru prima dată când eram singură cu el și îl vedeam de aproape, așa că, firesc, i-am dat binețe, în timp ce el mă privi, parcă scanându-mă, din cap până în picioare, după care ...

  - Ești însărcinată, spuse, dintr-o dată. Ceea ce spusese și, mai ales, felul în care o făcuse - cu o ușurință uimitoare - mă cam luase prin surprindere. Totuși, am luat-o ca pe o glumă: 

  - Mă tem că acest lucru nu prea este posibil, lordul meu, i-am spus, încercând să-mi mențin zâmbetul pe buze. El, pe de altă parte, își păstră pe chip aceeași expresie calma, lipsită - aparent - de orice sentiment. 

  - Și de ce nu ? mă întrebă 

  - Pentru că eu - ... nu pot avea copii. 

 - Nu ești sora dumitale, replică. Ești diferită, din acest punct de vedere. 

Am înghițit în sec: încercasem, oare, să cred că nu pot rămâne însărcinată numai că să simt că semăn mai mult cu Daenerys ?

  - Nu e nevoie să mă crezi acum, încheie. Te vei lămuri, curând. 

Cumva, înclinam să îl cred... dar cum putea ști ? Era ceva ciudat în legătură cu Bran - ceva ce nu prea puteam înțelege, așa cum nu puteam înțelege cum nu rămăsesem însărcinată când eram cu Viserys, ci acum, când mă culcam cu Jorah. 

 După acea discuție cu tânărul Stark, am început să evit sa fiu prea mult prin preajma lui Jorah și, când nu puteam face asta, eram cât mai distanţă cu putință, vorbind doar strictul necesar, evitând să-l privesc în ochi și gândindu-mă la o scuză pentru a pleca. Mai mult decât atât, ajunsesem să pun gărzi în faţa ușii de la camera în care stăteam, dându-le ordine stricte de a-l ţine la distanţă de încerca să intre, așa cum avea obiceiul uneori.