e aşa ciudat când te loveşte un asemenea sentiment
nu ştiu nici eu exact de ce fel e, poate e un accident.
partea proastă este că un accident nu-l poţi trece cu vederea,
iar singurul moment în care încerci să înţelegi şi te susţine este tăcerea.
parcă n-are sens, aceste randuri nu au sens, ce se întamplă nu are sens,
dar totuşi acest mindfuck se simte intens.
este o plăcere îmbibată în dorinţă,
dorinţă care mă oftică, îmi ia mintea şi uită să o aducă la reşedinţă.
o grămadă de întrebări îmi dau târcoale,
iar raspunsurile...răspunsurile sunt goale.
şi parcă imi era dor sa existe cu adevărat un asemenea sentiment in mine,
m-am minţit atâta timp ca in sfarsit e bine,de fapt era ceva temporar, puteam trăi şi fără la fel de bine.
ce e ciudat acum este că într-adevăr vreau
şi sunt prea nerăbdătoare, vreau o întâmplare, să pot să iau.
am mintea întoarsă la 180 de grade,iar în mine dorinţa la aceeaşi intensitate arde.
nu am mai transpus de mult fiorii pe hârtie,
acum că fac asta, încerc sa accept ce se întamplă, las totul doar să fie.
poate că încerc prea mult să obţin ceea ce vreau,
poate că vreau să simt din nou că sunt eu, vreau să primesc şi să dau.
poate că tot ce este de făcut acum este nimic,
şi poate dacă e cum vreau să fie, o sa fie, iar eu...eu o să mă dedic.
