Sufăr înainte să iubesc

Început.

Fiecare om tinde să caute iubirea perfectă,acea iubire care pare sa nu se mai sfârșească niciodată,acea iubire pe care nu doar că ți-o dorești,dar chiar ajungi să tânjesti după ea.Ceea ce mă dezamăgește profund,și nu doar pe mine până la urmă,pe noi toți, e că acea iubire nu există.Toate poveștile copilăriei,filmele,dar și romanele de dragoste,ne fac să visăm la ceva ce nu va exista niciodată,la ceva în care ajungem să credem atât de mult,încât dezamăgirea neexistenței sale ne provoacă o durere de neimaginat.
Nu pot afirma faptul ca am experiența necesară pentru a putea vorbi despre asta,dar am avut parte de cateva episoade mai mult sau mai puțin fericite,de-a lungul timpului pentru a-mi da seama că nu există băiatul perfect,acel stereotip pe care toate fetele,bineînțeles,îl au.Mi-am dat seama că nu poți avea încredere în nimeni,căci încrederea în ziua de azi se câștigă foarte greu,se bazează pe răbdare în mare parte.
M-am îndrăgostit și o spun cu cea mai mare sinceritate,chiar m-am îndrăgostit de multe ori.Poate că, nu stiu ce e iubirea,dar pot să o asemăn cu o sabie cu două tăișuri.Aș vrea să spun că e uimitoare,dar mă gândesc la toate momentele în care o uram,că e tot ce mi-am putut dori,însă îmi amintesc de fiecare lacrimă pe care nu ar fi meritat-o niciunul dintre cei pe care i-am plăcut,căci nu cred că am ajuns vreodată să iubesc,până acum.
E atât de ușor să spui "te iubesc", e atât de ușor să îi spui unei persoane că e totul pentru tine,că-i vei fi alături,dar e mult,mult prea greu să te consolezi cu ideea ca s-ar putea să nu fie adevărat.E o durere de neexplicat.