M-ai luat de mână și nu mi-ai mai dat drumul.
Mai știi? Te-ai apropiat de mine serios, fără să schițezi ceva pe fața ta perfectă. Mi-ai oferit un pahar de vin dar m-ai îmbătat cu privirea. Era un vin roșu. "Se potrivește cu buzele tale" mi-ai zis și imediat m-ai luat de mână. Nu te-ai prezentat, dar nici nu mă interesa atunci. Nu mă interesa cine ești, de unde vii sau ce vrei de la mine. Eram goală de idei, de sentimente sau senzații, nici foamea nu o mai simțeam de obicei, dar la atingerea ta am simțit.
M-ai luat de mână și m-ai tras din mulțime. Era cald, dar în mine a înghețat ceva. M-ai blocat când m-ai tras puternic de șolduri spre tine și ți-ai apropiat buzele de urechea mea. Am stat tăcută sperând să îmi spui ceva, dar n-ai făcut-o. Te-ai apropiat doar să-mi miroși parfumul sau doar să mă sperii. M-ai simțit imediat, ai știut ce am nevoie. Așa că m-ai luat de mână și m-ai băgat în lift. M-ai întors cu fața spre oglindă și m-ai întrebat dacă îmi place ce văd. Tu te refereai la mine, eu te vedeam doar pe tine. Ai apăsat pe butonul ultimului etaj, și atunci am înțeles că aveam să urc mai sus decât meritam, poate. M-ai întors cu fața către tine și m-ai prins cu palmele tale puternice de bărbat. Ți-as fi spus că nu suport să-mi fie atinsă fața, dar mă priveai atât de intens cu ochii tăi căprui încât îmi înghițeam propriile vorbe. Vorbeai, nu te-am auzit, îmi pare rău. Vedeam că ți se mișcă buzele, dar îmi doream să le apropii de ale mele și să taci. Liftul s-a oprit, ușile s-au deschis și m-ai luat de mână.
Am intrat timidă și totodată înfometată de dorință. Era întuneric total, exact ca în inima mea. Ai aprins niște lumini, în casă și în mine. Mi-am amintit atunci că am pierdut undeva paharul de vin, dar nu mai știam unde. Ți-ai tras de cravată în semn că te strânge, și ți-ai lăsat sacoul pe jos. M-am așezat și eu jos, lângă sacoul tău, plimbarea cu liftul mă amețise puțin. Galant, mi-ai scos pantofii și apoi mi-ai întins mâna să mă ridici, dar am refuzat. Ai dispărut câteva minute, iar eu mi-am imaginat cum arată femeia pe care tu ți-ai dori să o iubești. Eram geloasă pe ea. Ai apărut lângă mine brusc, și înainte să ripostez, m-ai luat în brațe, cum un mire își ia în brațe soția în noaptea nunții, și m-ai așezat pe o canapea. "E rece, nu vreau să te îmbolnăvești." Ce nu știai tu, eu deja eram bolnavă dragul meu. Te-ai așezat în fața mea pe o măsuță și mă măsurai cu privirea, iar eu nu întelegeam de ce m-ai ales pe mine din toată lumea de jos. "Ești altfel" ai zis brusc, de parcă știai ce gândesc. M-ai mai privit încă o dată și m-ai sărutat. M-ai sărutat în sfârșit. Mă ardeau buzele de dorință să mă săruți și mă durea corpul de durere să îl atingi. Ai simțit. M-ai luat de mână și m-ai ridicat. De unde te cunosc?
- Haide Eva, hai în bucătărie și spune-mi cum a mers interviul.
Și atunci m-am simțit acasă. Când am auzit vocea Elizei strigându-mă, m-am simțit în siguranță.
- Ce vrei să știi? Un interviu ca oricare altul, nimic special.
- O să fii sau nu angajata lunii? Se grăbi să mă întrebe în timp ce turna vin în două pahare.
- Tot ce îți pot spune este că nu ar fi recomandat să consum prea mult alcool cu o seară înainte de începerea unui job nou.
- Știam eu, știam eu că o sa-i cucerești repede. Haide, bea paharul ăsta și îți pregătesc imediat o baie fierbinte.
- Ah, mulțumesc Liliana și Lucian pentru ființa căreia i-ați dat naștere și mi-ați pus-o pe cap.
A început să râdă iar râsul ei era atât de colorat încât și curcubeul s-ar fi îndrăgostit de el instant. Eliza era o femeie frumoasă, brunetă, cu părul lung și drept și cu un corp de invidiat.
