One Shots

1. rabbit hole

Șatenul stă în camera sa, cu privirea spre geam pierdut. Furtuna de afara nu avea milă. Copacii se îndoiau iar acoperișurile caselor mei că își luau zborul, însă lui nu ii păsa. Era prea supărat că părinții săi nu vor ajunge pentru ziua sa. Știa că trebuiau să lucreze ca el sa aibă tot ce vrea, însă nu isi revenea. Stropii ploii se loveau cu putere de geam, aproape spărgându-l. Acesta voia să sa o lase baltă și să plece la culcare, însă observase ceva.
-Acela... Este un om? se întrebă el, singur. când își confirmă singur întrebarea, ieși din casă agitat, fugind spre acea siluetă. ajungând la acea persoana, acesta o prinde de mana, agitat. Urmează-mă sa mergem la adăpost! spuse el, panicat, cu mana la ochi, ferindu-se de ploaie.
-Adăpost? De ce ai vrea sa te ascunzi de așa o vreme minunata? întrebă el, vizibil confuz. părea o voce de băiat, însă un băiat feminin...
-Esti nebun?! Tu nu vezi furtuna?
-Ba dă, e așa frumoasă... spuse el, amuzat. Hai cu mine! strigă băiatul, cu o voce nebună, trăgându-l de mana spre un loc. șatenul nu înțelegea ce se întâmplă sau in ce s-a băgat, însă nu se împotrivește. nici el nu știa de ce, dar se lăsa treas de acel necunoscut.
Cei doi fugeau până au ajuns într-o clădire în construcție. aceasta acoperea furtuna cât de cât, astfel șatenul îl văzuse pe necunoscut cu adevărat. părul său alb, pielea sa lipsită de culoare și ochii sai roșii... arata exact ca un iepure alb. in mijlocul podelei era o groapă așa adînca încât nu i se vedea fundul.
-Visez, nu-i așa? Sora mea avea o poveste așa... spuse șatenul, gânditor. Alice in tara minunilor! Tu ești iepurele iar acesta e portalul spre Țara Minunilor, nu-i așa?! întrebă el, ca un copil. se întreba dacă adormise pe canapea iar aceste ar fi doar un vis.
Necunoscutul nu răspunse, însă zâmbise șiret. Acesta îl luă de mână pe șaten.
-Bau. spuse el, aruncându-l un groapa și sărind după el. totul devenise negru, o având o durere la nivelul tâmplei.

Peste ceva timp, băiatul se trezi.
-S-a trezit și prințesa. auzi o voce tare. când se uită înspre direcția sa, văzuse un băiat înalt, întins pe creanga unui copac, lasându-și un picior da atârne. parul sau albastru închis, cu bază neagră sarea in evidenta. Ce nepoliticos sunt. Numele meu este Zack. Pe tine cum te cheamă, prințesa?
-Prințesa?... Nu îmi spune așa... Tu ești Chessur, nu?! întrebase el, după își scuturase capul, încercând să își revină. se gândea că posibil e doar un vis și ar trebui sa se bucure de el. Numele meu e Stephen.
-Uuuu, ce frumos. Prietenii tai îți spun Steph?
-Eu... Nu am prieteni, deci nimeni nu îmi spune așa.
-Tocmai ai făcut rost de un prieten. spuse Zack, cu un zâmbet larg, privind în ochii șatenului. ochii săi mari de un albastru intens și tente de verde îl străpungeau.
Șatenul se uită puțin speriat, făcând câțiva pași în spate. Ceva la acei ochi nu îi dădeau pace. Avea un sentiment prost în stomac. Simțea că până și drăcușorul de pe umărul său îi spunea să o ia la fuga, așa că decide sa asculte. Făcuse un 180° și începuse să fugă. Fugea cât îl țineau picioarele. Făcea multe întorsături, dreapta, dreapta, stânga, dreapta, stânga, strânga. Nu știa unde fugea sau unde era, tot ce știa era că voia să plece de aici, sau cel puțin să scape de acel ciudat. Fugise până ajunsese într-o câmpie cu o masă în mijloc. In capul mesei ere un băiat roșcat închis, având o pălărie căruia i se vedea doar conturul negru, alaturi de un brunet. Cei doi semau, ambii având o privire insistenta. In dreapta stătea acel iepure alb cu un zâmbet șiret la colțul gurii. In stânga era un băiat blond deschis. Era mai scund ca acel băiat cu par albastru sau ca cei doi "gemeni", dar puțin mai înalt ca iepure.
-Roscatul seamănă cu Mad Hatter! Blondul cu acel șoricel... Dar brunetul nu știu ce ar putea fi... spuse șatenul, privind confuz.
-De ce sa judeci persoanele? întrebă iepurașul. Săracul Abel, tocmai l-ai exclus... spuse el cu o voce tristă, ca a unui copil supărat, după îi făcuse semn să se așeze lângă el. Dorești ceai? întrebase el, schimbându-și starea de spirit in una mai fericita. șatenul se îndreptă pe el, așezându-se ușor, vrând să zică ceva dar fiind oprit de Zack, care apăruse pe scaun.
-La naiba, de ce locul ăsta este așa nebun? întrebase el, înghițind sec. deși știa ca totul era doar un vis, nu voia de trăiască un coșmar.
-Locul nu e nebun. Persoanele de aici sunt nebune. spuse el calm, după se apropie de urechea lui, soptind de parca ar fi un secret. Dar stai liniștit, cele mai cunoscute persoane sunt nebune. șoptise el, după rade scurt, turnând ceai într-o ceașcă. Dorești ceai, Darling? întrebă el, fericit din nou. șatenul rămâne fără obținuți, așa că da din cap în semn de da.
-Daca nu ii poți învinge, alăture-te lor, bănuiesc... murmură acesta, luându-si ceașcă și sorbind o parte din ceai. ceilalți păreau fericiți, bându-și și ei ceaiul.
Locul începuse să aibă o admosfera liniștea, prietenească, până când au venit doi băieți. Aceștia erau aproape identici. Șatenul se uită puțin confuz. "Alta pereche de gemeni? Care sunt șansele..." se întrebă ei.
-Jason, avem o problemă. începuse unul.
-Împăratul întreabă de acel șaten. continuase celălalt, arătând cu degetul spre Stephen.
-Voi sunteți Tweedledee și Tweedledum? întrebase băiatul. mintea lui era sucită, nu înțelegea de ce visa fix aceasta carte și de ce visa o varianta așa ciudată a ei. Împărat? Vorbiți de regina roșie?
-Regină? întrebase primul.
-Nu știm de nici o regina. continua al doilea.
-Poate te referi la rege. Nu credem că e fata. continuau amândoi, la simultan. șatenul se uită confuz, puțin iritat de felul lor de vorbire.
-Manierele, băieți. le spuse băiatul cu par albastru, având o fata supărată.
-Scuză-ne. Numele meu e Andreo iar el e fratele meu, Andreas. spuse unul din ei, urmând ca ambii sa facă o plecăciune.
-Este ok... Ugh, duce-ți-mă la rege în acest caz. spuse el. Nu vrea sa îmi facă rău, nu-i așa?
-Nimeni nu ar îndrăzni să se atingă de tine in lumea aceasta. spuse iepurele alb, ridicându-se de pe scaun, scuzându-se. Va voi însoți. continua acesta, luând-o înainte prin pădure. noua pereche de gemeni și șatenul îl urmau.