ai picurat dintr-o stea și te-ai scurs ca un bob de lapte in vid, picai in golul din jurul viitoarei tale case.
pielea azurie ți-a fost decolorată de atmosfera și de frecarea cu aerul apoi ai pătruns cu rapiditate pânza ființei albastre care te înconjura. te aflai pe pământ, în pântecele lui, in cele mai ascunse străfunduri, pe fundul oceanului. ai rupt un coral și ai incercat sa inoti, voiai aer. plămânii iti țipau asta și auzul ți se dilata tot mai mult.
iar acum, de ceva timp te aflai pe uscat. urmăreai, existând în picioare, tot ce te înconjura, încercai sa privești totul, ca o panorama. încercai sa înțelegi și să asimilezi. însă, tot ce puteai sa faci era sa te întrebi de ce. ai aruncat coralul pe nisipul plajei. erai goală și singurul lucru care te învelea era efervescenta gândurilor tale deșarte.
aveai doi ochi, albaștri, însă ceafa îți era bântuită de ființa celui de-al treilea. de un roșu profund, diavolesc. dar nu era sesizabil, parul tau blond, aproape alb il acoperea ca o mantie. ți-ai îndreptat atenția spre cer și ai putut observa foarte clar că era roz și catifelat, ca coaja unei piersici.
te-ai așezat pe nisip, încercând să ignori jena pe care ți-o provocau colbii. cu cat mama stea se stingea mai mult în imensitatea de apa, cu atât răceala din corpul tau lua amploare. simțeai că ești măruntă, ca o frimitură.
se plictisese, începuse să alerge chiar. stia că mama ei e o hoinara albastră și că are toată puterea sa călătorească prin cosmos, să distrugă și sa se hrănească cu tone de hidrogen. însă, nu înțelegea de ce ea a ajuns aici. de ce a simțit sa calce floarea ce se ivise ștrengar, in mod misterios din nisip, și de ce a regretat după.
—au...
vocea plăpândă reușise să-i picure miere in toată ființa. mânată de curiozitate și-a întors stângaci capul până când în raza sa vizuală, a apărut o... o fată. putea sesiza că din piele ii creșteau lucruri neobișnuite, mai ales pentru planeta asta. dar și ea se afla goală, pe o plajă. deci, până la urmă, ce stia ea, poate se înșela. totuși, și-a strâns puțin ochii, in incercarea de a focaliza mai bine.
—n-nu te mai holba. e doar iarbă.
spuse șatena și își întoarse capul stânjenită.
—iarbă? ce-i aia... iarbă?
fata stea nu auzise în viața ei de așa ceva. ce-i drept, se născuse acum câteva milioane de ani, fusese un simplu foton. iar călătoria ei de la mama stea la pământ a fost una lunga, reușind să ajungă aici sub forma unei adolescente, prin nu știu ce miracol.
nu știa ce o înconjoară, de ce oceanul e albastru, de ce soarele se îneacă în ființa lui și de ce sufletul ăla urias și meschin il lasă. nu știa nici macar pe ce sta in șezut, lângă șatenă. de abia ce ii învățase textura. se simțea groaznic știind că nu știe nimic. habar n-avea cum de reușise să articuleze cuvinte atât de străine.
șatena doar o privi, apoi își întoarse capul spre un petic de nisip. de acolo începură să crească firisoare verzi și fragede, de iarba. îi facă semn cu capul iar fata stea le atinsese ușor.
—iarbă, șoptise.
—hhm, de ce ești goală?
fata Stea își privi trupul care, pentru câteva clipe, uitase că nu se afla in spațiu. era puțin mai conștientă ca-l poartă după ea. a dat din umeri. apoi lasandu-se pe spate și-a permis să simtă cu totul grăunții de nisip. putea privi foarte bine cerul, de data asta, fara sa o doara prea tare gâtul.
—tie de ce îți creste iarba prin piele?
șatena a oftat apoi i-a imitat gestul blondinei. in acel moment, aproape de crepuscul, ceva straniu și magic, ca o scânteie electrizanta care îți colinda corpul pentru scurt timp, s-a întâmplat. iar acum, trupurile lor erau foarte apropiate.
—Antonina.
Fata Stea a înțeles aluzia, însă, nu știa cert cine e.
—n-am un nume.
Antonina și-a sucit gatul destul încât să o poată vedea pe fata din dreapta ei.
—o să-ți spun Lily.
—nu-i un nume prea briliant pentru un copil născut dintr-o hoinara albastra.
—sper ca mama ta stea sa fii explodat, Antonina spuse indignată danadu-si ochii peste cap.
cert era faptul că se întâmplase, dar acum ceva timp in urmă, însă Antonina și probabil Lily nu vor afla niciodată.
și când era trecut de 12 și restul stelelor erau pe cer, absența Antoninei o făcu să realizeze că are sentimente. nu numai că-i provocase iritare, dar simplul fapt că sa gândea la problema ei dermatologica serioasa, ii gâdilă stomacul.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
