Septembrie

Ne-am cunoscut în Piața Unirii,
într-un început de septembrie plictisit,
la fel de trist ca mâinile noastre.

Ploua cumplit în bucata aceea de univers,
de parcă însuși Dumnezeu ar fi vrut să testeze cât de impermeabile ne sunt inimile.
Noi ne adăpostisem în bucuria pe care palmele noastre au simțit-o la prima atingere,
Și am zâmbit
la gândul că descoperisem un alt continent neșlefuit.

Îmi amintesc că am vorbit despre Ceva
Și despre regulile lui l'Hospital.
Căzusem de comun acord că nu vom deveni niciodată un caz de nedeterminare,
deoarece degetele noastre tindeau la ceva mai mult
decât așteptare.

Acum mi se pare că am înțeles
cu totul și cu totul altceva,
Și deși inimile ni s-au sudat bine în ploaie,
Destinele au zidit un perete hidrofob între ele
Și nu s-au mai unit ca în Piață.