Baiatul avea 20 ani, un tanar care nu știa ce sa faca cu viața lui, dar era un visator plin de speranțe. Statea pe o banca cu ochii ridicati spre cer incercand sa-si imagineze cum ar fi sa zbori, sa simti aerul cum iti trece prin vene, cum iti ofera a doua respiratie distrugatoare. Si doar pe o clipa coboara privirea observând acei ochi albastri, misteriosi si extrem de profunzi. O culoare azurie care te duce cu gandul la marea tulburata pe timp de furtuna. Ochii ei strigatori te capturau. Nu iti permiteau sa privesti in alta parte. Fata mergea incet cu o inghetata in mână, pe care nici nu o atinse. A ales două gusturi de capsuna si cocos, o combinatie stranie dar atat de interesanta.
Baiatul a inceput sa o urmareasca fara a se putea controla, vinovați fiind ochii ei ciudati. Acesta a mers dupa ea timp de 20 minute. Ajuns in alt capat al orașului a inteles ca s-a ratacit si a pierdut-o pe ea din priviri. Acel sentiment straniu de parca s-ar fi pierdut pe sine insusi fara nici o urma. A deschis repede telefonul pentru a afla unde se afla si sa se intoarca acasa. Era tarziu, iar ochii fetei ii tulburau gandurile. Nu stia cum o cheama, unde traieste, ce carti ii plac, ce muzica prefera. Dorea sa o mai vada inca o data si era sigur ca daca o va vedea se va apropia de ea. Acesta mergea in tacere si in fata ii apar două lumini prea puternice pentru a putea intelege ce se ascunde in spate, aude cum un barbat striga la el: - "prostule te-ai saturat de viata? Nu vezi ca e roșu, copil mediocru." Dar lui nici nu-i pasa. Ajuns intr-un final acasa s-a prabusit pe pat si privea in sus spre pod. Era uluit de frumusetea fetei. A inceput sa-si aduca aminte de parul ei crețos.
