Și m-am distrus, jucându-mă cu viața,
Luptandu-ma cu anxietatea cum mă trezeam dimineața.
Și am distrus oameni, ce acum sunt cenușă,
Iartă-mă, dar nu-s preșul de la ușă.
Poate sunt încă copil, nu-s matur, sunt idiot,
Dar o să mă lupt cu viața până simt că nu mai pot.
Până simt că mi-a ajuns, sau până nu mai simt deloc,
Iartă-mă că-n loc de inimă am foc.
Iartă-mă că-n loc de suflet, a rămas doar o fărâmă,
Sunt omul pe care sentimentele-l sfărâmă.
Îmi lipsesc părţi din gândire, părţi din inima și viață,
Dar eu sunt genul de om care să aibă masca pe față.
YOU ARE READING
~spulberat~
Poetry✖Suflet inexistent, înger păzitor fugit, Draga cititor, îmi pare rău că n-am murit... ✖
