Plăcere exclusivă \Linda Howard

Capitolul 1

Capul îi zvâcnea .
Simția cum durerea i se propagă din vârful creștetului până în globii oculari . Stomacul începu să-i bolborosească , agitat parcă de avalanșa durerii.

- Am o durere atroce de cap , spuse Maris Mackenzie pe un ton molcom, aproape nedumerit.

  Maris nu avea dureri de cap niciodată . În ciuda siluetei fragile , se bucura de  o construcție de fier , atât de specifică tuturor celor din familia Mackenzie . Starea bizară pe care o avea o făcu să dea glas uimirii . Nu-și deschise ochii și nici măcar nu se obosi să se uite la ceas . Alarma nu pornise încă ,așa că nu trebuia să se trezească . Poate că , dacă dormea din nou , durerea avea să dispară .

- Îți aduc niște aspirină .

   Maris deschise ochii brusc și acea simplă mișcare îi făcu migrena să pulseze și mai puternic .
    Vocea rea a unui bărbat , dar ce era și mai surprinzător , venea chiar de lângă ea . Atât de aproape ,de fapt , încă bărbatul doar ce murmurase cuvintele și îi simțise respirația caldă la ureche . Patul se legănă ușor când el se ridică .

   Se auzi un clic discret când aprinse lampa de lângă pat și o explozie de lumină o invadă pe Maris . Își închise rapid ochii , dar nu înainte de a zări spatele musculos și lat al unui bărbat și un creștet atrăgător, cu păr scurt ,des și negru .

   O panică nedeslușită puse stăpânire pe ea. Unde se afla? Și ,mai important, cine era el?
Aruncă o privire scurtă în jur și își dădu seama că nu era în dormitorul ei . Patul pe care stătea era solid ,confortabil ,dar nu era patul ei.

   Un ventilator de aerisire se trezi la viață când el aprinse lumina de la baie . Maris nu se încumetă să mai deschidă ochii încă o dată, ci se bază pe celelalte simțuri pentru a se orienta. Un motel, atunci. Asta era. Iar sunetul ciudat, ca o bătaie , pe care îl auzi abia acum era suflanta de la unitatea de climatizare din cameră.

   Maris mai dormise într-o groază de moteluri, dar niciodată cu un bărbat. Ce căuta într-un motel, de fapt, în loc să fie în căsuța ei confortabilă de lângă grajduri? Obișnuia să stea la motel doar când călătorea sau când era între un loc de muncă și altul, dar de când  se stabilise în Kentucky, în urmă cu câți va ani, mai pornea în călătorie doar când își vizita familia .

   Îi era cumplit de greu să se concentreze și să se gândească. Nu își putea explica de ce se afla dintr-un motel, cu un bărbat străin.

   O dezamăgire cruntă o cuprinde subit, străpungându-i pentru o clipă pâcla din creier. Nu se mai culcase la întâmplare cu bărbați necunoscuți și îi era silă de ea, căci evident asta se întâmplase acum: fusese un episod pe care nu și-l amintea, cu un bărbat pe care nu-l cunoștea.

   Maris știa că ar fi trebuit să plece, dar nu reușea să-și adune forțele necesare ca să sară din pat și să scape. Să scape? se întreba ea, zăpăcită, mirată de cuvintele care îi veniseră în minte. Era liberă să plece oricând ar fi vrut... dacă reușea să se miște, bineînțeles. Își simțea corpul extrem de relaxat și mulțumit să zacă și doar atât. Trebuia să facă ceva, era sigură de asta, dar nu-și putea da seama ce anume. Pe lângă durerea de cap, se simția cuprinsă într-o pâclă, ca și cum gândurile i-ar fi fost vagi și în derivă.

   Salteaua se mișcă din nou, și el se așează lângă ea, de data aceasta pe partea dinspre perete, departe de lumina dureroasă. Cu grijă, Maris riscă și deschide ochii doar puțin și, poate din cauză că se așteptase la durere, pulsația din cap păru să mai cedeze. Se uită printre gene la bărbatul masiv, care stătea atât de aproape de ea încât căldura corpului lui trecea prin cearșaful cu care era acoperită.