Simțăminte

Atracție

   Mă trezesc flămandă.Mă dau jos din pat şi mă îndrept spre bucătărie. Ajunsă acolo îmi aprind o țigară şi caut cu privirea rola OCB. Grinderul trona pe pervaz.Rulez moțăind ceva timp asupra lui şi îl aprind. Relaxarea mă cuprinde instant şi oftez satisfăcută.Telefonul vibra nebuneşte înştiințindu-mă de cele 43 notificări.Nu obişnuiesc să stau pe facebook mai mult de 5-10 minute deoarece nu gasesc nimic interesant holbându-mă la video clipuri sau observând statusurile altora. Dau scroll până ce privirea îmi rămane ațintită pe buzele ei.Ohh doamne,ce buze...Iar ochii ei,ochii ei ca două migdale...mă afund cu totul in acea privire timp de 30 min. Observ căpşuna si devin pofticioasă,vreau să îi muşc buzele,sugând zeama acelei căpşuni de pe buzele ei dar,realizez că  ne-ar cam despărții vreo 3 000 km.De fel,fliltrez cu orice îmi iese în cale dar cu ea...devenisem ruşinată încât mi-a luat în jur de 3 ore ca să îi las comentariu 3 cuvinte :))
    Aşteptam cu nerabdare acel feedback şi.... am tot aşteptat până a doua zi.Îmi răspunse sec dar mă simțeam atât de victorioasă încât i-am scris în privat,bineînțeles,ceva banal. Roberta,aşa se numeşte tipa,îmi raspunde după lungi ore de aşteptare. Vă zic drept,înnebunisem căci nici o "pizdă" nu m-a lăsat în aşteptare mai mult de 10 min.
   Îi scrisesem un "-Bună,ce faci?" ,iar după 6-7 ore îmi raspunde cu "-Salut! Învăț pentru examen."
    "-Te pot suna?"
    "-Sunt ocupată şi nu pot vorbii,poate mâine sau altă dată."
    "-Te rog... (Țin să menționez că nici în fața părinților nu mă milogesc) doar un minut,vreau să îți aud vocea."
   "-Nu pot!!!"
   "-Okay,dar un mesaj vocal?"
   "-Mă mai gândesc..."
   Okay,mă cam enervasem.De ce dracului îi era greu să îmi trimită macar un "mulțumită?" vocal? Adică nu îi cerusem poze nud sau ceva în gen. Fumez ca maniaca joint după joint calmându-mă treptat.Când fumez,gândesc altfel.
   Mă apucasem să îl desenez pe Gaara din seria Naruto,după lungi detalii asupra hainelor primesc 3 mesaje de la....eaaaa!!!! Emoțiile mă cuprind şi totuşi am un nod în gât.
   "-Ce arrr trrebui să spun?"înregistrare vocală.Citesc şi "nu ştiu ce să îți spun"  şi alte câteva emoticoane amuzante. Eram atât de fericită.Drogată dar fericită.Iar vocea ei...rârâită.. o ador!!!Pare femeia ideală.Tot ceea ce-mi doresc.Nici eu nu ştiam ce aş putea spune aşa că îi cer să îmi vorbească într-o limbă straină.Ştiu că am acționat stupid dar o fac incontrolabil.
     Răspunsul ei a venit a doua zi.
   "-Hello,what upp?"
  Really girl?Doar atât?O sun şi nu îmi raspunde aşa că insist ca ultima nesimțită.Într-un final,după lungi insistențe îmi răspunde şoptit.
    "-Da?"
    Am amuțit. Nu luasem în calcul răspunsul ei.
   "-Hey,mai eşti aici?"
   "-......D-da..."i-am răspuns silabisit simțind inima batând nebuneşte pe loc.
   "-Deci?"
   "-D-de...deci....cum merge învățatul?"
   Deveneam stupidă şi eram conştientă dar eram atât de emoționată încât aberam.După lungi bâlbâieli prinsesem curaj şi am putut întreține o conversație normală.Aflasem că este ultimul an la liceu şi că este o fire artistică. Aveam absolut totul în comun. Până şi inițialele numelui de familie si numele mic,zodia,joburile părinților,genul muzical,tot.Statusem în apel mai bine de 9 ore şi îmi transmise că trebuie să plece la liceu.
   Oare cat era ceasul...?Privesc ecranul telefonului printre genele aproape închise si constat că era ora 7:18 la mine. Jesus!!! Jobul meu!!! Întârziasem şi colega de schimb mă suna încontinuu.
  Pot spune sa am fugit în baie ca să mă pregatesc încă cu ea pe fir.Nu puteam să închid,pur şi simplu simțeam că,dacă închid mă voi sparge în mii de bucăți. Arunc pe mine un tricou negru cu o pereche de pantaloni de aceasi culoare,îmi bag în rucsac pachetul de țigari,grinderul si foaia şi mă încalț. Apuc în grabă hanoracul şi țip de pe hol maică mii că am plecat.Drumul spre job a fost încântător dar obositor.Spun încântător deoarece încă eram în apel,încercând să ne luăm la revedere dar nu ne lăsa inima să închidem,refuzam să terminăm conversația în ciuda faptului că vom ajunge la destinație şi eram oarecum obligate de soartă să închidem acel capitol trăit.