The White Devil (Zayn Malik FanFiction)

Capitolul 32

Din perspectiva lui Zayn

 Cuvintele ei ma lovesc din plin si incerc sa ma controlez si sa aflu mai multe. Probabil este o neintelegere. Ea nu mi-ar face asa ceva. Nu-i asa? Ii privesc ochii goi si stiu ca nu ma minte. La naiba, Ade! 

-Cand vrei sa pleci? o intreb cat de calm pot, insa iritarea mi se simte in glas extrem de bine.

-Peste doua zile. Imi raspunde fara sa ma priveasca in ochi si asta ma enerveaza mai tare.

Nu are incredere in mine?

-Doua zile? Si cand aveai degand sa-mi spui si mie? De cand te gandesti la asta, Ade?

-Am vrut sa-ti spun...insa tu mi-ai spus ca vrei mai mult de la noi si am fost atat de fericita incat am uitat.

-Ai uitat?? Asta nu e scuza! La naiba cu asta! Da, vreau mai mult, insa se pare ca tu nu vrei acelasi lucru.

-Zayn! 

Imi spune numele intrerupandu-mi gandurile, in semn de " Ai grija ce spui", insa sincer nu-mi pasa. Trebuie sa ma asculte si pe mine.

-Nici un Zayn! Ar fi trebuit sa-mi spui in secunda urmatoare. Nu sa ma lasi asa si sa-mi spui pe ultima suta de metrii. 

Incepe sa planga si raman blocat cateva secunde si imi dau seama ca am ridicat prea tare vocea, insa nu stiu ce sa fac. Sunt neputiincios, iar faptul ca o vad atat de vulnerabila in fata mea, ma face sa inebunesc. De ce trebuie sa fie asa? De ce inseamna atat de mult pentru mine?

-Nu te smiorcai in fata mea! Incerc sa ma tin tare deoarece stiu ca daca cedez acum, ii voi permite prea usor sa plece. Si nu vreau asta.

-Tu nu intelegi...Imi spune ea printre lacrimi si incearca sa plece de langa mine insa o prind de mana si o fortez sa ma priveasca in ochi.

-Nu Ade! Cea care nu intelege esti tu! Nu poti sa pleci acum. Nu iti dau voie sa zbori atatia mii de kilometrii singura!

- E vorba de tatal meu! Tipa si ea  la mine si uite asa ajungem sa tipam unul la celalalt. Ce cacat!

-Care nu te-a cautat atata timp! Care te-a dat dracului cand ai fost mica si acum, dintr-o data apare in viata ta si isi doreste sa te vada. Nu il sti pe tipul asta! Nu poti avea incredere in el. Povestea care ti-a spus-o il pune intr-o lumina foarte buna, nu crezi? Daca tot era atat de "curat" si nu avea nimic de ascuns, lupta pentru tine! Nu te lasa cu mama ta, stiind cum este ea. Si dupa pierderea bunicii tale, se intorcea. Daca te iubea cum spune, facea toate astea. la naiba! Nu fi un copil, Ade. Nu vreau sa stiu ca te lasi ametita de asemenea aiureli.

- O sa merg fie ca iti place sau nu! Nu ma astept sa intelegi de ce o fac, insa spre deosebire de altii, eu nu vreau sa fug de trecut. Nu vreau sa ma ascund, nu vreau sa uit cine am fost.

Comentariul ei ma raneste si ma lasa de-a dreptul uimit. Cum poate spune asa ceva? Cum poate minti intr-un asemenea hal, cand defapt asta este exact ceea ce ea face. Fuge si se ascunde si ii obliga pe toti sa o trateze ca pe o persoana care isi doreste sa fie, nu precum este ea cu adevarat.

-Ei bine, Adriana, in calitate de iubit al tau, voi merge cu tine fie ca iti place sau nu.

-Sa nu indraznesti! Ameninta ea si ii simt furia in glas.

Pufnesc ironic pentru ca intr-un fel e chiar amuzanta.

-Sau ce? Nu imi poti spune unde si cand sa merg. Daca vreau sa merg cu iubita mea in New York sa isi intalneasca tatal, voi face acest lucru, si cu asta basta.

-Sa nu indraznesti sa-mi mai spui Adriana, la dracu! Tipa ea luminandu-ma iar eu incep sa rad nervos.

-Imi pare rau, insa acesta este numele tau. Nu ma crezi? Adu buletinul si iti arat. In plus, tot ce fac eu este sa te ajut cu ceea ce ai spus ca nu vrei sa faci...ah da..sa nu uiti cine ai fost. Si cine esti, as adauga eu. Adriana Clark.