Ghearele seducției

1 - Șah mat, Salome!

Era puțin trecut de ora 00:00, iar eu, ca de fiecare data, nu aveam somn. Dormeam puțin, lucrăm mult, alte activități erau excluse pentru mine. Nu pentru că nu-mi doream, ci pentru că pur și simplu nu voiam să mă complac situațiilor inutile.

Eram și vulnerabilă, dar nu lăsăm să se vada, din contră, aveam plăcerea să cred că oamenii îngheață la contactul cu privirea mea. Un lucru este cert pentru mine: nu îi poți face pe oameni să te iubească, dar îi poți face să se teamă de tine.

Îmi era suficient cât aveam, ma simțeam bine cu mine, iar oamenii pe care îi aveam la suflet erau cu adevărat prețiosi. Nu mi-a plăcut să mă consideri o mimoză, niciodată! Știam ce sunt, cât pot și nu pierdeam nicio ocazie să arat lucrul acesta, atâta timp cât considerăm că merită. Eram sigură pe mine și pe forțele mele, ce poate fi mai frumos decât să fii propriul tău lider? Cu siguranță, să nu mai mergi obosită la muncă!

În fiecare seară cad pe gânduri și uit să mai dorm. Mă ridic parcă ghidată de către cineva și observ că iar este ora 07:00 a.m. Obosită îmi fac rutina de dimineață și ca de obicei, sunt gata la o oră decentă. Mă îmbrac cu o roche neagră, multă, până sub genunchi, dar serioasă, cu mâneci trei-sferturi și puțin decolteu. Îmi iau geanta în grabă și plec.

Dețineam o firmă de publicitate, nu foarte mare, dar pentru mine era suficient. Mă mândream cu rezultatele mele, mai ales când toate au fost realizate pe cont propriu. Aveam o echipă de oameni minunați, nu eram mulți, dar știam cum să ne completăm unii pe alții.

Întru ca un taifun înăuntru, fiind în tandem cu vremea de afară, lăsând loc dragilor mei angajați de râs. Pufnesc în râs la unison cu ei când mă privesc în oglinda mare de la intrare.

- Ce pot să zic, de mult am vrut să încerc stilul acesta meduza! spun serioasă în timp ce ceilalți râdeau și mai copios.

- Nu te flata singură, Salome, data viitoare putem face un anunt publicitar, cine știe, iar părul tău va fi cap de afiș! Râde Ana, parcă singură.

Îmi aranjez puțin părul și sunt ca nouă. Întru în birou și o rog pe Ana să îmi facă o cafea, neagră și fără zahăr. Nu-mi plăceau culorile, eram îndrăgostită de negru și simțeam că nimic nu mi se putea asorta mai bine. Biroul meu era cream, iubeam să văd spațiu în locurile în care lucrez. Relaxarea conului vizual era un alt punct forte. Răsfoiesc dosarele și îmi aduc aminte că astăzi aveam o întâlnire cu un domn.

- Ana, pregătește, te rog, oferta noastră și încă două cafele, la cea de a doua poti aduce zahăr brun, puțin lapte și un bol cu fursecuri. Nu putem stii niciodată cum bea clientul nostru cafeaua, poate o bea precum o domnișoară! spun ridicând un colț de gură.

- Tu ai impresia că toată lumea e ca tine amară, Salome? Alții sunt mai dulci, ar trebui să ai o activitate, scumpo. Pune mâna pe un bărbat și nu mai face atâtea mofturi, pisicuță, o să faci pânză jos.

Îmi ridic privirea și parcă mă înec cu gura de cafea când văd diavolul în persoană stând în pragul ușii mele.

- Câtă plăcere pe capul meu să te văd, Liv. Cu gânduri bune ca de fiecare dată!

Liv este verișoara mea și din copilărie ne-am avut bine. Este visul oricărui bărbat: înaltă, parcă trasă prin inel, cu buzele mari, ochi verzi, părul blond și lung, nebună din cale afară, ce îți poți dori mai mult?!

- Gânduri bune, auzi la ea! Normal, ale tale sunt cam șubrede. Ce părere ai dacă ai termina cu băbăciunile din capul tău și ai pune și tu curul ala bombat la treabă?! spune în șoaptă, închizând ușa în spatele ei.

- Termină cu lucrurile astea, muncesc! Tu ai impresia că tot ce zboară se mănâncă, nu am timp de asa ceva acum, mai am și o întâlnire în 30 de minute, sper că te vei conforma și vei fi linistită până termin.

- Linistită, dar când n-am fost eu linistită, scumpa mea verișoară?! se uită la mine și scutură din genele lungi, apoi continuă: depinde ce armăsar îți va călca pragul.

- Cu siguranță ai nevoie să te regleze cineva curând, spun râzând. Te rog frumos să treci în camera de oaspeți, Ana te va lăsa să o înnebunești cât vrei, clientul ar trebui să ajungă curând.

Nici nu am reusit să termin propoziția, căci imediata un bărbat, undeva la vreo 30 de ani, îmbrăcat bine și atrăgător, își face apariția pe ușa de la intrare. Străbate coridorul și bate încet la ușa întredeschisă a biroului meu.

Mă ridic încet și merg spre ușă. O deschid cum se cuvine și îmi întâmpin clientul cu un zâmbet imens, ca de fiecare dată, de altfel. Îl las să intre și ma uit amuzată la verișoara mea care făcea semne în spatele lui.

- Bună ziua, domnule Archibald și bine ați venit la noi!

- Bună și ție, Salome! Cu siguranță te-ai uitat la actele pe care ți le-am trimis prin fax. Ideea este că vreau ceva foarte profi. Suntem o firmă foarte mare, iar în felul acesta, ne putem ajuta reciproc, ce spui.. domnișoară... O Conner? spune și își ridică privirea țintindu-mă fix în ochi.

- Aiden, spun cu un mic rânjet în colțul gurii, serviciile noastre sunt de înaltă clasă și bineînțeles, se plătesc. Afacerile sunt afaceri, iar eu nu merg pe premisa: o mână o spală pe alta. Îl privesc fix în ochi și ce mai ochi... Mă ridic, proptindu-mi mâinile pe birou. În cazul în care nu am fost clară, putem discuta și altfel.

Mă privește și o sclipire îi apare în ochi. Își așează cravata și continuă:

- Am auzit bine despre tine, Salome. Ești o adevărată felină la tine în birou. Conduci singură o afacere de milioane, ești o femeie rigidă, bine pusă la punct, știi să joci oamenii pe degete, îți place să fii în centrul atentiei. Vezi tu, dragă Salome, nu doar tu ești așa, mie mi place să îmi fac temele înainte, spune și se ridică de pe scaun, venind încet spre mine, iar tu ești o felină încă neîmblânzită.

Mă uitam șocată la bărbatul din fața mea și nu știu ce era mai ciudat, faptul că nimeni nu a facut așa ceva cu mine sau faptul că îmi plăcea modul acesta dominator al lui?!

- Nici nu s-a pus problemă de bani, mă gândeam însă, că pe lângă asta, ar fi o oportunitate excepțională să colaborăm, între firme mă refer, ar fi păcat, doar vrei să duci firma la un alt nivel, nu-i așa?!

Stătea milimetric în fața mea, iar eu păstrăm contactul vizual, nu voiam să îi arăt slăbiciune, doar că mă blocasem. Aveam maxelarul încleștat. Își duce privirea în jos spre ceașca mea de cafea și fără să spună nimic, ia o gură din ea.

- Mă impresionezi, nu mă gândeam vreodată că bei cafeaua în felul acesta. Mi-ar plăcea totuși să văd ce gusturi ai la vin.

Se întoarce pe călcâie și se îndreaptă spre cuier. Își ia esarfa și o aranjează atent la gât.

- Rămâne stabilit, îți voi trimite și restul actelor prin fax, doar le vei semna, atât. De abia aștept următoarea noastră întâlnire, aceasta cred ca s-a terminat. A.. și încă ceva, Salome, îmi place cum îți vine rochia asta neagră, dar cu siguranță, una roșie s-ar potrivi mai mult cu caracterul acesta de foc al tău și fundul s-ar vedea mai proeminent. Spune și un zâmbet victorios îi apare pe chip în timp ce închide ușa în urma lui.

Cad pe scaun parcă electrizată și blocată în același timp.

- Ce a fost asta, Salome?! La naiba!