Nu Am Dreptul Să Te Iubesc

I capitol

Adam pov

Mirosul sângelui  plutește în aer, ca de fiecare dată când lama mea atinge un trup.
Ucid, ascult plânsete, vaiete, suspine, doar pentru niște bani pentru a trăi. Dar oare chiar poate un criminal ca mine să trăiască?

Din nou o victimă, din nou lacrimi, rugăciuni să nu o ucid, neștiind că vor fi fără rost. De data asta, însă, am făcut o mare greșeală. Un martor. Am fost văzut.

Era un băiețel în vârstă de 16 ani, purta o pereche de ochelari. Ochii săi erau albaștrii, iar părul său era maroniu ca ciocolata.

Am început să fug după el. Într-un loc ferit de ochii lumii s-a oprit. S-a uitat la mine. Am fost atât de mirat când i-am văzut privirea. Nu era o privire plină de spaimă sau de dezgust, ci de milă.

Adam: Cum te numești?
El: Sunt Mark!
Adam:Ai văzut ce am făcut așai?
Mark: Da...
Adam: Știi că nu te voi lăsa să scapi cu asta, așai?
Mark: Da. Am vrut doar să mă ucizi într-un loc ferit.
Adam: Ești cu curajos. Din păcate, nu voi avea milă.

Iau pumnalul de argint în mână. Mark își închide ochii, iar eu mă pregătesc să-i dau lovitura de grație.

M-am oprit la doar câțiva milimetri de gâtul său. Era ciudat. Mâna mea tremura. Pentru prima dată în cei 6 ani de când sunt un ucigaș, nu puteam să omor. Mark își deschise ochii și se uită cu mirare la mine.

Mark: Ce mai aștepți? Nu voi fugi. Nu-ți fă griji.
Adam :Nu pot.
Mark: Huh?
Adam: Nu te pot ucide.

Îmi bag înapoi pumnalul în buzunar și îi întorc spatele.

Mark: Nu voi spune nimănui ce ai făcut. Promit!

Plec de acolo, merg la angajatorul meu pentru a îmi lua plata și plec spre casă.

,,De ce nu am putut să-l ucid?". Aceasta e întrebare ce îmi răsare în minte. Când l-am privit inima a început să-mi bată tare în piept și a fost de parcă un roi de fluturi tot zburau prin stomacul meu.
Oh nu! Aceste simptome. Ce greșeală teribilă. Eu...de acel băiat...m-am îndrăgostit la prima vedere.