Credința-i o versiune metafizică a dreptății, o inginerie a Uranusului, un maldăr de trasee ce, paradoxal, duc în același loc - speranța într-o viitoare viață mai bună decât cea dintâi.
Însă, există situații în care două religii diferite se c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Unu. Doi. Trei. Așa, respiră! Unu. Doi. Trei. Încă o dată! Unu. Doi. Trei...
Suflul slab al tânărului a devenit din ce în ce mai puternic, spărgând atmosfera vicioasă ce s-a instaurat în ultimele trei ore, cerându-și dreptul la supraviețuire. Sinusurile acestuia s-au așezat în poziție de drepți, încercând să mascheze torentul vâscos al mucegaiului parfumat cu sânge nevinovat. Sânge ce s-a îmbibat perpetuu în podeaua pietruită, finisând portretul acestui mârșav prizonierat. Mirosul acestuia i-a torturat neîntrerupt simțul olfactiv, trezindu-l complet la realitate.
A clipit. Instant, o durere năprasnică i-a fulgerat spatele, de parcă toate legiunile iadului s-au adunat cu ostiile lor plămădite din pucioasă subpământeană, pentru a-i mustra așa-zisa necuviincioasă purtare.
Scrâșnind din dinți, predicatorul a încercat să-și alunge noianul nevăzut de gânduri îndrăcite ce-i dădeau târcoale, reîncarnate într-o dulce blasfemie.
- După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: ,,Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare."¹, a cuvântat Benedikt, cutremurându-se și întărindu-se. Doar atât mai avea: pe Domnul Dumnezeul lui. Regele Gustav I împreună cu întreaga lui Biserică Romano-catolică nu îi vor știrbi credința în Cristos.
S-a târât, ușor-ușor, pe podeaua temniței. Fiorii vieții tremurau nestingheriți, pompându-i în vene furtuna spiritului liber înmuiată în seva unei ambiții neostoite - ambiția triumfului.
- Așa. Doar încă un pic, a șuierat, plămânii lui implorând aer curat.
S-a sprijinit de perete, mucegaiul mângâindu-i atent pielea bătătorită a mâinii, spunându-i că, deși îi este menit să sufere multe orori ironice ale sorții, el nu va fi niciodată singur.
Oare asta e viață de misionar? Așa trebuie răsplătită sluga Domnului?
- Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvântat!² a oftat întemnițatul, resemnându-se, cu ochii plecați de dominația divină.
A încercat să se așeze mai bine, în așa fel încât spatele biciuit să nu-i prelungească agonia mai mult decât o făcea deja. Capul îi vâjâia din cauza lipsei sesizabilă de oxigen pur, iar în pântecul lui s-a instaurat o grevă atroce. Tălpile îl dureau, consecință a schingiuirilor la care a fost supus, iar picioarele îi tremurau precum spicele în fața otrăvitei securi a morții. Nici el nu mai avea mult până la întâlnirea ei... Putoarea morbidă ce-l înconjura din toate părțile părea desprinsă din ,,Infernul" lui Dante, doar că el era singur - Virgiliu nu era prezent lângă el pentru a-i fi călăuză până-n Purgatoriu.
Însă un mic înger învăluit în mătasea păcatului își vârî codița cu patos, stricând reculegerea tânărului, căci zgomote de catifea au distrus calmul temniței, dispersându-seră în vijelii sonore ce captară atenția deținuților. Aceștia erau stupefiați de apariția neașteptată a prințesei Anna Maria pe culoarele unde moartea-i întemnițată.
