Jurnalul

Cap 1. Bună

Bună.
Mai întâi aș vrea să facem cunoștință.Eu sunt Silviu,un puști de optsprezece ani pasionat de muzică.
Tu ,dacă citești asta,ori titlul te-a făcut curios despre ce se poate ascunde între aceste pagini,ori cauți o persoana care sa te inteleaga,care sa vorbeasca cu tine fără să deschidă gura,sau poate doar căutai ceva de citit si "m-ai gasit pe mine".
Stiu cum e să cauți refugiu printre pagini...de ceva vreme fac si eu asta,caut să fiu înțeles,să fiu ascultat dar să nu mă judece nimeni,că știm cu toții cum sunt oamenii...te judecă.Chiar dacă ești bun,chiar dacă ești rău...chiar dacă ești frumos sau urât..deși nu înțeleg conceptul ăsta de "urât".Fiecare din noi este frumos...dacă unora li se pare că, estetic,o persoană nu arată bine...în loc să o judece,mai bine s-ar interesa despre viața acelei persoane...poate acel om nu are suficienti bani pentru a-si cumpara haine de firma sau poate acel om nu are un parinte...sau mai rău poate acel om este orfan si in fiecare zi dupa scoala munceste pana tarziu sa stranga un ban pentru a trăi,dar nu...oamenii niciodata nu o sa se gandeasca la asta.Am observat asta la foarte mulți..deci...ei trăiesc în lumea lor,în care totul e roz,în care mami și tati le asigură tot confortul și cat mai mulți bani și nu îi interesează că poate cel de lângă nu dispune de atăta ajutor...genul acesta de oameni se grăbesc să judece...mai ieri eram în clasă și un coleg ,de genul celor de mai sus ,care de curand a luat carnetul,a strigat in gura mare "ce mă sărăciile astea care vin cu autobuzul?".Nu stiu clar de ce a spus asta,dar sincer prea putin ma interesează....treaba e că nu e frumos....cine esti tu sa judeci dacă un om este sarac sau nu.Cunosc oameni care nu au bani de un pachet de țigări,sau poate au ,dar se gandesc ca banii aceia trebuie la altceva...care au telefoane mai sparte decât un pahar scăpat de pe acoperișul unui bloc de zece etaje,care nu au lemne iarna sa se incalzeasca....dar care din puținul lor ar da tuturor cate o bucățică.Oameni care nu sunt atât de înstăriți....ca au crescut fara tată,cu un trai greu,dar care nu se plang,care stiu ca viața e mai mult decat banii,care profita de zambete,nu de monede,care profita de oamenii din jur,nu de bancnotele lor...aceștia sunt oameni bogați.Acestia au sufletul si inima mai mari decat orice clădire,mai scumpe decât orice mașină și mai valoroase decât toți banii din lume.Sufletul unui bogătaș,și alegerile...i le poți cumpăra,dar un suflet deja bogat nu va fi cumparat cu nimic.
Dupa cum spuneam,stiu cum e sa cauti refugiu printre pagini,printre sute de cuvinte.Aceste cuvinte devin propoziții...cu ele umpli paginile,iar paginile devin cărți,cărți care spun povești...fie că e ceva trăit,fie că e doar rodul imaginației,toate aceste rânduri ascund povești...ascund lacrimi ,trăire,curaj ,că nu e chiar așa ușor să scrii,să îți deschizi sufletul în fața oamenilor pe care nici nu îi cunoști....și să speri că nu te vor judeca pentru alegerile făcute.Aceste povești te marchează,nu trec pur și simplu prin viața ta,te învață ce să faci,dar mai important ce să nu faci....nu repeta aceleași greșeli ca protagonistii din alte povesti ,dar mai important nu repeta aceleași greșeli ca mine...eu de felul meu sunt un om care greșește mult.Am un orgoliu "cât China" și mereu fac sau spun exact ce imi trece prin minte fara sa stiu daca pe cel de langa îl va afecta în vreun fel .Eu sunt genul de om care spune si apoi gândește,dar și când zic ceva ce mai apoi realizez că nu ar fi trebuit sa deschid gura...mă gândesc la acel lucru zile si nopți până repar ce am stricat.Stiti cum e...de obicei trebuie reparat ce e stricat,dar chiar si daca nu strici tu un lucru,se poate strica si singur.Fie că e om,animal sau lucru,trebuie prețuit,îngrijit și trebuie sa primeasca destulă atenție....știți vorba aia, "nu-i dai atenție,se duce" .
Nu am înțeles vorba asta până să o trăiesc pe pielea mea,iar acum e ca o cicatrice...e permanent acolo și m-a invățat ceva...
Dupa cate am spus cred ca ne-am cunoscut suficient încât să îmi fac curaj să îți spun ce am trăit sau poate chiar trăiesc și tu să înveți din greșelile mele și să nu le repeți.

O greșeală reparată e o lecție învățată.