Spre neștiut

O simplă fată

Toată viața eu nu am știut cine sunt, nu am știut de unde vin, nu îmi cunoșteam familia... Mai pe scurt nu eram nimeni. Cel puțin așa credeam eu. Până într-o zi când stăteam îngândurată în colțul camerei mele întunecate și liniștea mi-a fost întreruptă de un zgomot ciudat... M-am ridicat și am mers spre fereastră... Era... Era un dragon. Am fugit repede la femeia care mă adoptase. Apropo... Eu am fost găsită pe un camp de flori, în timp ce Annie, "mama" mea, culegea flori. Nici acum nu știu cum am fost lăsată acolo. Defapt nu știu nimic despre mine. În fine...
Am ajuns în camera lui Annie, dar ea nu era... Am intrat in panică, făcându-mi tot felul de imagini în minte. Am simțit căldură în spate, iar cand ma intorc, dragonul era lângă mine, apoi s-a transformat în om... Era Annie. Eram șocată, dar a început să îmi explice:
-Iza, nu te speria! Nu îți vreau răul, doar eu te-am crescut. Trebuie să îți marturisesc ceva...
-Spune! Oricum nu mă mai uimește nimic! Monstrule ce ești!
-Iza, nu vorbi așa... Ceea ce trebuie să îți marturisesc este că eu sunt mătușa ta.
-Cum să fii tu mătușa mea? Tu? Nu are cum!
-Calmează-te!
-Nu mă calmez! Știi ce ma întreb? Eu ce sunt? Șopârlă? Șarpe? Dacă tu ești mătușa mea, trebuie să fiu și eu vreo creatura ciudata, nu?
-Nu sunt dragon! Era doar o deghizare. Am puteri magice... Și tu ai.
-Bun, m-am mai calmat. Dar eu când îmi descopăr puterile?
-Când te vei schimba atât fizic cât și moral atunci știi ca îți vei primi puterile. După calculele mele urmează să te schimbi. Aaa și apropo.. Nu te schimbi în așa fel încât să nu te recunoască nimeni, ci doar ți se va schimba culoarea parului și a ochilor, și alte chestii care te vor face mai specială, iar cât despre schimbarea morală... Probabil vei fii mai impulsivă... Defapt deja ești, tocmai de aceea cred eu ca îți vei primi puterile...
-Super! Ce mai știi?
-Știu totul despre tine, dar nu am voie să îți zic până nu ți se manifestă puterile.
-Bine... Acum te înțeleg...
-Mă bucur...