Ella Hirscht

I

Ca in toate povestile ar trebui sa ma trezesc cu "soarele care ma forteaza sa ma trezesc", pasarelele care imi canta si tot tacamul. Ei bine NU. Pe mine ma trezesc fulgerele si vantul care imediat imi crapa geamurile.
Eu sunt Ella. Am 15 ani, nu sunt tocmai vesela, sunt umbra surorii mele geamane Becky, iar noi locuim doar cu mama deoarece cel mai probabil tata e la vreo carciuma de prin alt oras. In fine. Cred ca ar trebui sa imi incep si eu ziua.

Ma dau jos din pat, imi fac rutina si ma duc in bucatarie unde bineinteles ca sora mea perfecta o astepta pe mama cu clatitele nearse pe masa.

-Sa nu cumva sa pui mana pe una!
-Nici nu aveam de gand, ciumo! ii spun eu aproape in soapta.
-Ce ai spus?! se rasteste ea la mine.
-NIMIC!

Ma duc frumos inspre frigider, si imi iau gemul de capsune. Ma pun la masa cand deodata, mama vine pregatita ca pentru excursie.

-Unde te duci? o intreaba perfectiunea intruchipata
-Nu unde ma duc. Unde mergem. Hai faceti-va bagajele. Ne mutam in Cluj.

-CE?! NU SE POATE ASA CEVA!! TOTI PRIETENII MEI!POPULARITATEA MEA!CE FAC?!
USOR ca doar glumeam. Normal ca nu am spus asta in realitate pentru ca oricum nu am prieteni.

- Ma duc sa ma imbrac, spun eu avand o clatita-n fata.

Am intrat in camera, si am inceput sa-mi fac bagajul. Locuiesc in orasul asta de cand m-am nascut dar totusi nu mi-am facut niciun prieten pana acum. Pur si simplu toti erau dupa ,,miss popularitate" iar eu, cum am spus mai sus, eram doar umbra ei.
Doar gandul ca sunt boboaca la liceu ma inspaimanta. Dupa ce ca nimeni nu ma cunostea aici, in Constanta, ma mai duc si intr-un alt oras unde nu voi fi nici umbra, ci din contra. Voi si INVIZIBILA!

-Va astept jos! Striga mama.

Dupa cateva minute, am iesit si noi din casa. Cum nu voiam sa o aud pe Becky cum se smiorcaie tot drumul, mi-am luat niste casti.
______________________________________

Nu aveti idee cat de insuportabila e Becky. D'apai sa mai stai si atatea ore cu ea in aceeasi masina.. O adevarata teroare!
Dupa atata chin, in sfarsit ajungem si noi. Se pare ca apartamentul in care locuiam de acum in colo este la etajul 2. Am intrat, am despachetat totul, iar cand am vrut sa merg repede la baie sa-mi fac un dus, Becky trece pe langa mine alergand.. Parca nu-mi era de ajuns cat am suportat-o!

- Ella! Poti veni putin? Trebuie sa vorbim! Striga mama din sufragerie
-Acum vin!

Nici bine nu intru in sufragerie ca o gramada de foi sunt imprastiate pe acolo.

-Dostarele pentru liceu, draga! Trebuie sa va inscrieti!

Ooof.. Liceul!.. Am si uitat de el! Sper sa fie totul bine. Chiar nu aveam chef de liceu.. Si mai sunt doar 5 zile pana incepe adevaratul chin..

Merg inspre ea si ma asez pe covor.
Dupa 7 ani de asteptare iese si frumoasa din padurea adormita. Doamne ajuta! Ma duc repede sa-mi fac un dus si.. nici nu observ cat de repede trecuse timpul! Deja era ora 23:30 iar eu nu mai puteam de somn.