Îngerul Negru (2)

De ce nu pot să ies?

Saia: Fata Diavolului?

Proxima: De ce toți ma știu așa? Da! Sunt Fata Diavolului!

Saia: Deci îl știi pe Lucifer...

Proxima: Cum să nu îl știu...

Saia: Și îl iubești?

Proxima: Da...

Saia: Sigur? Adică nu ai o dragoste falsă pentru el?

Proxima: NU! Îl iubesc mai mult decât orice...

Saia: Ah... și eu îl iubesc. Știi cum functioneaza dragostea demonică: odată ce iubești ești blestemat cu asta pe viață. Și ne întrebăm uneori, cum vine dragostea asta când din ochii altora iubirea noastră pare ceva neînsemnat? Ei bine, nu știu. E încă ceva ce nu pot înțelege, ce nu ține de Univers sau legi astronomice, e legat de mine, sau de tine!

Proxima: Iubirea vine pe moment și e legată si de ce vezi, sau de sufletul persoanei.

Saia: Îți place sufletul pătat al lui Lucifer?

Proxima: Nu în sensul ăla... Lucifer ține la cine iubește cu adevărat.

Saia: Dacă ai aflat asta, înseamnă ca ține mult la tine...

Proxima: Dar tu de unde îl știi pe Lucifer? Și de ce el nu-și amintește de tine?

Saia: Nu știu dacă nu-și amintește, sau dacă e vina locului în care mă aflu, dar știu că m-a iubit, și atâta timp cât m-a iubit, m-am simțit și eu bine. Are nevoie de multă atenție și grijă, caci caracterul lui se balansează ușor...

Proxima: Am observat... și nu te doare să stai închisă aici singură? Fără, iubire?

Saia: Nu tot timpul. Dacă privești dincolo de zidul problemelor tale, ai să descoperi o lume nouă. Vezi geamul din camera asta?

Proxima: Da.

Saia: Ce vezi pe el afară?

Proxima: Focuri... cadavre... Haos...

Saia: Acum vino cu mine...

Când a pășit în camera alăturată, totul se umplu cu lumină caldă și plăcută. Afară era soare și o frumusețe inimaginabilă.

Saia: Aici ce vezi?

Proxima: Văd... pace... liniște... și frumos.

Saia: Exact. Asta ar trebui să vezi indiferent de ce se întâmplă. Înțelegi?

Z: Proxima? Ce faci? Omoar-o cu cuțitul pe care ți l-am ascuns în haină!

Proxima: Nu pot! Femeia asta e pură... merită să trăiască...

Z: Dar nu vrei să îl ai pe Lucifer doar pentru tine?

Proxima: Lucifer mă iubește numai pe mine! Atâta timp cât ea stă aici... cred ca a și uitat de el. Îți pot demonstra ca nu mai e nimic între ei!

Proxima: Deci asa reziști tu? Dar... mai am o întrebare... Lucifer chiar te iubea?

Saia: Încă mă iubește, dar fără să știe. Și eu îl iubesc, atât pe el, cât și pe Creator. Asta m-a adus aici. De ce Proxima? Îți e frică să împarți dragostea? Sau să accepți adevărul?

Aceste cuvinte o enervară pe Proxima si Z îi șoptea mereu s-o omoare, că învelită de atâtea gânduri si sentimente negative... fata ridica arma si o răni pe Regină.

Saia: Știam... eu...(și cade într-o baltă de sânge)

Proxima: Ah! Ce... am făcut? De ce am ucis-o? Eu nu aș fi făcut așa ceva în viața mea!!!

Z: Repede Proxima! Ia-i amuleta pana nu se vindecă!

Proxima făcu exact cum i-a spus Z, pentru ca acum era prea târziu să dea înapoi.

Când să iasă din castel, Z strigă din depărtare: ARUNCĂ-MI-O!!!

Și neconștientizând, fata aruncă amuleta. Iar când a dat sa iasă, câmpul o arse foarte tare...

Proxima: Z!!! Nu pot ieși!!!

Z: A, nu? Ce păcat, oare de ce?

Proxima: Nu știu! Ajută-mă re tog!

Z: Nu pot Proxima... ai încălcat cele 10 porunci... nici Moartea nu te mai scoate de acolo... și sunt fericit sa te anunț, că acolo vei rămâne pe veci!

Proxima: Aaa... dar Z! M-ai păcălit din nou! Credeam ca ma iubești!

Z: Te iubesc Proxima, dar... mai tare iubesc Iadul!

Proxima: Nu pot să cred!

Și din spate veneau demoni furioși cu arme și ochi roșii...