Un înger printre oameni...

În umbra ochilor tăi

În tine-i răsăritul și apusul
Ce vara mi-o trezește caldă, bună
Când te privesc pe albu-ți chip, cunună
De trandafiri...petale-ți strălucesc surâsul.

Ochii-ți negrii, pe boltă-mi tu înalță
Rupe-mă de astre în al tău pământ,
Măcar o dată, raza de speranță
Pe frunte-n inimă, să-mi cadă sfânt.

Să te ador pierdut de-această viață
Dintre taine și mistere să fiu frânt
Privescu-ți ochii și mă umplu de speranță,
Mă înec de iubire și cad la pământ.

Ce se ascunde-n ochii tăi tăcuți?
Ce valuri înspumate nu pot să-i țină?
Deschide pleoapa, ca să poți să scoți
Durerea mării ce-n suflet suspină.

Câte suflete pe-al dragostei destin
S-au înecat în ochii tăi divini?
Seacă-ți abisul ce de dragoste e plin
Scoate-l din ochii tăi ca să îi văd senini.

E gândul meu ce frânge prea îndepărtate zări,
Și-n stare să te afle chiar peste mări și țări
Sub cerul plin de stele sau de măreț azur,
Tu-ntruchipezi divinul, în sensul cel mai pur...

De tine, muză, m-am lăsat stârnit
Și-n ochii tăi luceferi se arată,
Ca un colier cu aur poleit
Frumoasă ești, cu inimă curată.

În fața frumuseții tale
Soarele pălea, ca un nefericit
Tot aspirând, să-ți dea semnale
Că de un înger s-a îndrăgostit.

În fața minunăției tale,
Până și timpul se împleticea
Incapabil de a găsi o cale,
Dintre a trece sau a sta.

Și cât ești de frumoasă, și cum într-o privință
Ești o cascadă vie de farmec și dorință,
Spre care veșnicia s-ar face de ocară
De n-ar privi spre tine, cu râvnă, a mia oară...