Dependenta de tine

Capitolul 1

     "Trăiește pentru azi caci ieri deja a trecut si mâine s-ar putea sa nu mai vina niciodată." De fiecare data când ma gândesc la mama îmi aduc aminte de aceste cuvinte. Mereu mi le spunea. Îmi este dor de ea si de tata dar timpul nu il pot da inapoi. Noah îmi este alaturi, mereu mi-a fost. Acum 4 ani când a fost acel accident care m-a marcat si am rămas amândoi orfani el a fost singurul care m-a ajutat sa trec peste, sau cel puțin a încercat sa ma facă sa trec peste. Eu aveam doar 14 ani când am rămas fara parinti, iar Noah 16. Si el a suferit foarte mult dar nu a vrut sa arate asta. Încerca sa fie puternic pentru mine. Il iubesc foarte mult si nu stiu ce m-aș face fara el. Sunt trezita din gândurile mele de frana brusca pe care o pune Ryan.

     -Mai ușor frate, nu ai văzut ce cap a dat Madi de scaunul tau? Ii spune Noah prietenului sau, razand.

     -Nu am ce sa fac daca unii conduc exact ca niste cizme! Nu stiu cum si-au luat permisul acele persoane! Se revolta Ryan.

     Ryan este un bun prieten pe care am putut conta mereu si care astăzi s-a oferit sa ne aducă astăzi la aeroport. Îmi sprijin capul de geamul mașinii privind in gol. Astăzi este o zi mare pentru mine si Noah. Este ziua in care ne mutam in alt oraș, departe de toate amintirile neplăcute, departe de tot. O sa ne continuam studiile in Los Angeles. Inca nu îmi vine sa cred! Trebuie sa recunosc ca Noah chiar a avut o idee foarte buna. El a venit cu ideea sa ne mutam, ba chiar a găsit si o casa destul de spațioasă pentru care a muncit foarte mult ca sa își permită sa o cumpere. Bineînțeles ca l-am ajutat si eu. In urma cu 6 luni m-am angajat si eu la un restaurant ca sa putem sa strângem mai ușor banii.

     Ne luam rămas bun de la Ryan. Pe Noah il îmbrățișează frățește, iar mie îmi depune un mic sărut pe frunze după care ma cuprinde dintr-o îmbrățișare de urs.

     -Sa aveți grija si va mai aștept pe aici, ne spune el după care urca in mașină si pleaca. Fiecare se agata de bagajul lui si ne îndreptam spre intrarea in aeroport. Sunt uimita când vad mulțimea de oameni care se împing, se grăbesc.

     -O sa fie totul bine. O sa vezi. O sa ne descurcam noi, îți promit, îmi spune Noah in timp ce urcam in avion. Ne ocupam locurile așteptând sa se anunțe decolarea.

     Suntem in acest nenorocit de avion de 3 ore cred si m-am plictisit îngrozitor. Noah doarme, iar eu nu stiu ce as putea sa fac. Au fost câteva turbulente cam puternice pot spune eu. In acele momente singurul lucru pe care l-am făcut a fost sa spun toate rugăciunile pe care le știam.

     -Dragi călători, dorim sa va anunțam ca urmează aterizarea. Va rugam sa va puneți centurile. Va mulțumim. Deci urmează aterizarea si totuși Noah inca doarme. As avea o idee cum as putea sa il trezesc. Astept momentul in care avionul începe sa aterizeze si il zgâlțâi, încercând sa fac cea mai panicata fata.

      -Noah! Noah! Ne prabusim! In acel moment el face ochii mari si se uita pe geam. Când a văzut ca începem sa ne apropiem de pământ s-a panicat începând sa se agite. Se uita in jur si ii vede si ii vede pe restul călătorilor liniștiți.

     -Noi ne prabusim si nimeni nu se panichează? Deja toți s-au conformat cu ideea ca o sa murim? Intreaza el panicat, uitandu-se la mine cu ochii mari. Nu mai pot sa ma abțin si încep sa rad.

     -Aterizam, nu ne prabusim! Nu știam cum sa te trezesc si asta a fost prima mea idee, spun zâmbind. Daca ai știi ce fata ai făcut!

     -Asta ti se pare tie amuzant? Știi ceva, nici nu mai vorbesc cu tine, spune uitandu-se urat la mine.

     -Foarte matur, Noah. Foarte matur.

     Coboram din avion si mergem direct sa ne luam bagajele. Este foarte aglomerat si nu stiu nici macar sa ma orientez in acest aeroport. E imens!

     Reușim intr-un final sa ne recuperam bagajele, iar acum ne aflam într-un taxi care ne duce la adresa indicata de fratele meu. Îmi pun capul pe umărul lui Noah si ma uit in gol. Nu pot sa cred ca am ajuns aici. Ne aflam in Los Angeles. Este ireal pentru mine. Sper sa ne descurcam. Eu mi-am găsit un liceu la care sa învăț de acum, l-am contactat si pe director si mi-a spus ca de luni pot sa încep cursurile. Noah o sa se apuce de o noua facultate unde o sa studieze tot arhitectura.

     -Am ajuns, ne anunța soverul. Ii dam banii si coboram. Ne luam bagajele si rămânem blocați.

     -Noah? Spun fara sa îmi iau ochii de la casa.

     -Da?

     -Aici o sa stam?

     -Da, este exact adresa indicata de bărbatul căruia o sa ii dam banii. Îți place?

     -Este superba dar vreau sa o vad si in interior.

     -Pai atunci hai! Am vorbit cu Colins si a spus ca ne așteptă.

     Ciocănim la ușă si ne întâmpina un bărbat de cam 40 de ani. Noah ramane sa vorbească cu Colins, iar pe mine m-a trimis sa ma uit prin casa. Din cate vad predomina albul. Sufrageria este spatioasa, la fel si bucătăria. Urc la etaj si dau de un hol mare, care se termina cu un balcon mare cu foarte multe aranjamente florale. Intru in prima camera si rămân plăcut surprinsa. In mijlocul camerei este un pat mare, de doua persoane, in stânga lui fiind o noptiera micuta pe care de afla o vaza cu trandafiri roșii. Ochii îmi cad pe o măsuță alba cu oglinda. Oglinda avea pe margini leduri mici, albe. Pereții erau albi, decorați cu tablouri. Cu siguranță o sa le dau jos. Camera are si baie proprie, iar ceea ce ma bucură cel mai tare este faptul ca am un balcon. Micuț, dar este perfect! Ador camera asta. Dau sa ies din camera dar dau nas in nas cu Noah care îmi zâmbește fericit.

     -Vad ca ți-ai văzut deja noua camera.

     -Este minunat! Te iubesc! Spun imbratisandu-l

     -Si eu, surioara. Acum avem niste treaba. Trebuie sa mergem la cumpărături si după despachetam si bagajele. Trebuie sa cumpăram mâncare. Frigiderul e gol.

     -Bine! Imediat, doar sa ma schimb.

     A venit seara așa repede. Am mers si la cumpărături si am despachetat si bagajele. Mi-am aranjat hainele in dulap si am dat toate tablourile jos, ducandu-le in pod. Acum e mult mai ok. Acum stau in pat gandindu-ma la viitor. O sa reușesc sa ma acomodez la noul liceu? Totul este nou pentru mine dar o sa fie bine, stiu asta. Vreau sa ma schimb. Am început o noua viață, departe de trecut. Nu vreau sa mai fiu acea fata speriata, care nu știe sa se apere. Aici nimeni nu ma cunoaște si asta e bine, pot sa ma transform intr-o noua eu.