When the sun shines

1

Nr.Cuvinte:1538

(n/t) POV

Pot auzi sunetele pe care lupta de afara le provoaca si
dintr-odata usa celulei noastre se deschise si pe ea intra, nimeni altul decat cel care timp de 10 ani a facut ca viata mea sa nu insemne nimic mai mult decat durere.

-Lutpta de afara este prea mult pentru oamenii nostri, e randul vostru! vocea lui puternica tunand in mica incapere.

Arunc o privire spre cei 2 frati ai mei, frati pe care i-am castigat prin trecutul furtunos al fiecaruia, Wanda si Pietro.

Ne ridicam toti in picioare si cu toata puterea, alimentata de furie, eu si Wanda eliberam drumul, aruncand in directia opusa trupul cosmarului nostru.

Fugim impreuna pe usa, adrenalina curgandu-mi prin vene. Insa ceva nu e bine, ma uit in spate dar Wanda si Pietro nu sunt cu mine si ma gasesc in mijlocul luptei.

Am fost antrenata sa stiu cum sa ma comport in prezenta armelor, dar nu am fost niciodata atat de aproape de o lupta adevarata.

Sunt scoasa din transa de un urlet feroce si ma uit in jur descoperind ca in spatele meu este o bestie feroce de culoare verde. Cu un alt raget bestia intinde mana gigantica spre mine si isi infasoara degetele in jurul taliei mele, talie pe care Hydra a avut grija sa o pastreze la limita dintre una frumoasa si bine construita, si una mult prea mica si fragila. Un tipat imi scapa printre buze si cu o miscare rapida a degetelor trimit o raza de lumina spre ochii creaturii. Odata scapata din stransoarea ei piciarele mele nu gasesc puterea sa fuga, asa ca ma trantesc la pamant si folosindu-mi puterile fac un scut, incercand sa raman concentrata.

Lacrimile imi curg pe obraji si imi incetoseaza vederea, insa pot simti vibratiile trimise de loviturile aplicate de catre bestie asupra scutului meu, fiecare dintre ele facandu-ma mai constienta de pericolul in care ma aflu.

-Hulk! o voce groasa rasuna si ma face sa imi intorc capul scapand scutul, pumnul creaturii aterizand la cativa centimetri de fata mea.

-Hulk, distruge! spune muntele verde miscator.

-Nu! Hulk nu distruge!

Hulk se trage inapoi la aceste vorbe si alte voci se aud pe fundal

-Hei, uriasule, soarele sta sa apuna! Spune o voce feminina, dar nu vad cui apartine asa ca imi indrept atentia spre vocea salvatoare.

Un barbat cu par lung si blond, imbracat precum un razboinic roman vine cu pasi lenti si siguri spre mine si cand ajunge aproape ingenunchiaza langa mine. Imi intinde o mana, insa sunt prea speriata sa reactionez si dupa cateva secunde de asteptare deschide gura si vorbeste iar.

-Sunt Thor, nu ai de ce te teme, nu iti facem niciun rau! are un accent interesant.

Imi mai ofera inca o data mana si cand observa ca nici de data acesta nu o accept intinde ambele brate spre mine si ezita un moment, suficient cat sa imi dau seama ca trebuie sa ma ridic. Ma sprijin de mainele lui musculoase si incerc sa ma sustin de el. Ajunsa in picioare imi pierd echilibrul datorita durerii care imi strapunge picioarele goale, care au fost taiate de duritatile pamantului. Nu apuc sa fac contact cu pamantul deoarece Thor ma prinde si ma tine la pieptul lui. Acum ca adrenalina a disparut pot sa simt frigul, sesizand ca rochia pe care o port este mult prea subtire.

Thor incepe sa mearga catre o nava in interiorul careia ma aseaza pe o banca si asteptam cateva minute pana ceilati vin. In mai putin timp decat am prevazut ne ridicam de la pamant. Atentia imi este captata de un barbat in costum albastru cu rosu si cu par blond tuns scurt se aseaza in fata mea.

-Sunt Steve Rogers, dar poti sa imi spui Steve, aaaa...pot?! gesticuleaza spre picoarele mele insangerate, insa nu sunt pregatita sa vorbesc asa ca doar dau din cap.