Academia Bakugan (Fan-Bakugan Club) OPEN

🔹 One-shot #2🔹

Era una din acele zile „plictisitoare" ale anului, dar doar după părerea ei.

Una din zilele în care nu se-ntâmplă nimic palpitant. Soare doar străluceşte vesel pe cer şi îţi face-n ciudă. Nu se întâmplă nimic, absolut nimic care să facă adrenalina să-ţi curgă şi să-ţi fiarbă prin vene. Nimic nebunesc, prostesc sau... Cine ştie?

Era în faţa monitorului, încordată, aşteptând parcă să se-ntâmple un lucru anume. Dar nimic – nici un semn că ar putea urma ceva. Wakiya în schimb dormea liniştit, de parcă nu ar avea nicio grijă, între pernele pufoase de pe patul ei moale.

Nici măcar patul nu şi-l făcuse dimineaţă, aşternuturile fiind mototolite pe toată suprafaţa lui. Ştia însă că nimeni nu va avea de gând să o întrerupă sau să o scoată din sărite ca de fiecare dată, aşa că se simţea cu puţin mai bine.

Dar totuşi...

— Tch! Nu s-au arătat de câteva zile, constată Kyra cu stupoare, neînţelegând prea bine ce urmează acei nemernici rebeli să facă în continuare.

Îşi dădu o şuviţă de păr albastră după ureche, muşcându-şi buza de frustrare, apoi oftă epuizată, dar în şoaptă pentru a nu-l trezi din somn pe bakuganul morocănos care se afla printre aşternuturi, lăsându-şi capul pe birou.

Fusese în Vestroia şi pe Vestal. (Pe fugă, ce-i drept, dar a fost.) Văzuse jungla de pe Rankia, vizitase Kazaria din pură întâmplare şi ajunsese chiar şi prin Dimensiunea Morţii fără să moară. Dar chiar ş-aşa, nu găsise nimic cert. Ciudat fiind şi faptul că nici un rebel nu-i ieşise în cale pe-atunci. (Echo mai mult privind amuzată momentul în care aproape fusese capturată.) Chestia asta, într-adevăr o prostie, măcinând-o pe dinăuntru.

Iar acum voia pe cineva aproape. Avea nevoie de cineva care să-i ţină „companie" şi să-i suporte toate crizele de isterie.

— Oof! – oftă ea zgomotos – Nu-mi vine să cred că am de gând să-i cer o îmbrăţişare „domnului seriozitate". Doamne...

Îşi ridică privirea morocănoasă spre monitor şi apăsă plictisită pe tastele colorate sprijinită-n cot, tastându-i numele ninja-ului pe care – sincer – îl displăcea puţin, cu toate că sunt cei mai buni prieteni de când se ştiu.

„Atitudinea lui mă enervează şi mă irită", îşi repetase Kyra de multe ori în gând.

Îl accesă prin web, dar nu primi niciun răspuns din partea lui chiar dacă îl vedea online. Repetă procedeul încă o dată, dar fără succes. Însă ce ştia sigur era faptul că lui nu-i mai păsa atât de mult de „sora lui mai mică" de la un timp încoace sau, poate că, ea era de vină. În ultimul timp era mult prea paranoică şi interpreta totul greşit.

Răspunsul însă nu-l vom cunoaşte vreodată.

Voia să renunţe, chiar se resemnă, dar un mesaj din partea lui veni în ultimul moment, exact înainte ca ea să închidă calculatorul.

Kyra deschise mail-ul şi citi mesajul lui Raydan cu voce tare.

— „Îmi pare rău, Kyra, nu pot să vorbesc acum – sunt cu Luna. Te sun mai târziu."

Nu-i dădu niciun răspuns şi-l lăsă cu seen, dându-şi doar ochii peste cap neimpresionată de gestul şi scuza lui obişnuită. Se uită apoi prin lista de prieteni online, constatând că erau aproape toţi „prezenţi", aşa că a hotărât să le dea mesaj fetelor pe rând, cu scopul de a le invita la o scurtă plimbare sau la o cafenea.

Dar răspunsurile lor au făcut-o doar să strâmbe din nas.

— „Trebuie să mă întâlnesc cu cineva", citi Kyra din nou cu voce tare. Semnat, Jane. „Sunt cu nişte prieteni. Te sun eu după, Kyra-chan", Layla. „Nu cred că ne putem vedea, sunt pe Vestal pentru o perioadă scurtă de timp", Sarah. „Gomene, Kyra, dar trebuie să vizitez pe cineva", Kathryn. Hai, hai...

Privi monitorul absentă, iar citind pentru a doua oară mesajele prietenelor sale, brusc cedă.

— N-nani?... De ce... p-plâng?

Poate că ştia şi nu voia să creadă, sau poate nu... Poate era doar frustrată, epuizată de tot ce i s-a întâmplat până acum, iar acum cu răspunsurile monotone ale tuturor, cedă sub presiunea apăsătoare şi nu avea pe umărul cui să plângă. Se simţea atât de patetică, căci ea nu era o plângăcioasă.

Îşi lasă de data asta capul pe braţe şi continuă să plângă.

— Dacă zâmbeşti, nu înseamnă că eşti fericită, nu? se făcu auzită vocea cuiva în beznă.

(pană de idei)

•
•
•
•
•

▂
〒▽〒 ┐●︿●┌ 〒▽〒

Sugestii?