Vreau sa stii,in primul rand ca,esti primul gand care imi apare in minte cand ma trezesc si ultimul chip ce imi ramane pe retina in timpul noptii..Am incercat de atatea ori sa imi exprim sentimentele si entuziasmul pe care il detin cand vine vorba de tine,dar,in zadar.Incerc in continuare,pentru ca,vreau sa te fac sa imi intelegi iubirea ce ti-o port,imensitatea pe care o simt ca imi apasa pe inima,si volumul nemărginit al acesteia.De asemenea,vreau sa iti intre un lucru bine in cap:pe tine nu te am iubit cu privirea,sufletul mi te a ales,nu ochii,si te am adorat din primul moment in care am vrut sa raman blocata in ochii tai.Esti motivul pentru care,am incetat sa mai cred ca toti barbatii sunt la fel,ca toti sunt niste distrugători de suflete,care iti rup si iti calca sentimentele in picioare,le terfelesc si apoi le arunca la gunoi,de parca nu mai sunt folositoare.M-ai facut sa imi inlatur neindoielile,mi ai topit fricile si le ai construit aripi sa zboare cat mai departe de fantoma sufletului meu naiv,si,cel mai important,m-ai maturizat.
Mi-ai schimbat iubirea intr-o dragoste matura,cum numai doi adulti o pot intelege si pentru asta nu am decat sa iti multumesc.
Ceea ce urasc cel mai tare este ca in acest moment suntem in doua locuri diferite,corpurile noastre sunt separate fizic,caci inima mea,are de mult stapan atingerea ta intr un mod diferit,fara macar sa incerci sa imi cuprinzi mainile..Nici nu stiu de unde pot incepe sa spun tot ce am in minte de fiecare data cand iti regasesc numele intiparit intr-un colt de minte..Stiu ca distanta poate si este un impediment in foarte multe relatii,dar,sper din tot sufletul ca in cazul nostru sa fie doar un factor constructor in temeliile unei relatii minunate,fara secrete si transparenta.
Sunt aici sa iti spun,de fapt sa iti promit ca iti voi fi mereu loiala,chiar daca uneori neintelegerile incearca sa puna stapanire pe noi..Nu as putea sa iti fac asta vreodata.Nu m ar lasa inima.Cum sa sarut alte buze cand amprenta buzelor tale a rămas ca un tatuaj pe pielea mea?Cum sa ma regasesc in ochii altuia,cand eu sunt captiva in privirea ta senina?Cum as putea sa cuprind alte maini,daca tu esti singurul caruia nu i am putut da drumul din suflet,chiar si cand eram despartiti?Cum as putea sa strig pe altul 'iubitule' fara sa imi apara in minte imaginea ta?Nu as putea.Nu pot sa te inlocuiesc cu nimeni.Pentru mine esti singurul si am curaj sa iti jur ca asa va fi o viata.Iubirea pentru tine ma copleseste,ma ridica atunci cand nu am putere sa ma tin pe propriile picioare,si ma salta in nori,ca sa plutesc.Vreau sa iti promit acum,ca voi fi a ta pe veci.Sufletul meu iti apartine.Tu.Tu esti singura si prima persoana care imi trece prin minte atunci cand am avut o zi proasta,si am nevoie de suport moral,sau o zi fantastica,si simt nevoia sa imi impartasesc reusita cu omul caruia i-o datorez pentru ca are mereu incredere in mine ca pot.
Poate nu ne vedem destul de des,de fapt,nu cat as avea eu nevoie,sau tu.Sunt constienta ca,exista momente in care ai vrea sa fiu acolo,sa nu te intreb nimic,ci doar sa te imbratisez puternic si sa iti spun ca voi fi langa tine,doar din priviri.O privire duioasă,spune mai mult decat o mie de cuvinte.Stiu ca,timpul e crud si nemilos,clipele petrecute cu tine nu au stare,si vor sa se faca nevazute in vazduh,si ma las trista si dezamagita ca o alta zi s a dus pe apa sambetei,de parca nici nu ar fi fost.Ma lasa sa te astept din nou,sa vii sa imi alini ranile.Ce urasc cel mai tare e asteptarea,momentele alea in care,nici nu ma indepartez bine zece pasi,si simt dorul apasator cum imi intra sub vene,imi macină oasele si lipsa ta e ca un cutit in suflet,care se rasuceste pana ma lasa fara aer.Sunt conștientă de toate lucrurile astea.Dar,realizez si ca,asta,de fapt e o incercare,si daca reusim sa trecem peste ea,vom aprecia mult mai mult momentele in care suntem doar noi...
Si iti spun ca,abia astept sa ma trezesc langa tine dimineata,sa imi incep ziua cu un zambet larg,si cu tine in bucatarie,si sa o inchei la fel de mirific,cu aceeasi imagine in minte:TU.Stiu,suna mult prea ireal,si clipele astea par ca nu vor veni niciodata,dar,se apropie pe zi ce trece tot mai mult,si,pe mine ma ambitioneaza asteptarea asta,caci,stiu ca la final,vom ramane noi,impotriva tuturor.
Va veni si ziua aia,in care ne vom uita in trecut,si vom fi mandri de noi insine ca,am reusit sa trecem peste obstacole,si cel mai important e ca,am ramas impreuna,in ciuda a toate.
Pentru asta merita sa mor de mii de ori,daca stiu ca intr-un final,vom fi doar amandoi.Abia atunci va incepe adevarata viata,reala fericire,adevarata implinire.
Pana atunci,tot ce imi ramane sa fac e sa sper,si sa rabd,sa imi inghit dorul,si sa il inchid intr-o cusca,asta pentru ca,as fi in stare sa fac mii de sacrificii zilnic,as fi dispusa sa traiesc la nesfarsit o singura zi,daca stiu ca la finalul ei,ma curpinzi de mana si imi zambesti.
Suna frumos viitorul asta,nu?Stai sa vezi cat de superb va fi,cand,vom sta in parc,pe o banca,si ii vom povesti fetitei noastre,cum s-au cunoscut parintii ei.Si abia atunci,vom sti ca,adevarata comoara a unui om,nu este situatia financiara,ci amintirile create alaturi de oameni speciali,oameni diferiti ca tine,iubitule.
O scurta confesiune,a unei fete care te vede mai uman decat ar putea fi un zeu,pentru care tu esti lumea.
