The wonder of Clara

Capitolul 1-SUPRAVIEȚUITOAREA

Orice are un început, fie o carte, fie dragostea, fie viața.Nimic nefiind veșnic dă bătăi de cap uneori.Nu mulți știu prin ce trec persoanele ce se bat zi de zi cu problema existențială.Majoritatea tratează problema ca ciclul vieții, că totul e deja scris, dar uneori, poți șterge ce a fost scris, poți corecta cu alte povești în afara celor triste, în afara celor cu sfârșitul morții fără a realiza nimic în viață.Uneori simți că viața e mult prea scurtă pentru a construi tot ce ți-ai propus în timpul acesteia.Lucruri paranormale? Persoanele deja trecute peste vârsta tinereții cred că aceste lucruri sunt mai ireale decât viața veșnică.Să fim sinceri, până acum nimeni nu a avut dovezi reale că lucrurile paranormale și-au avut prezența, dar Clara, o să descopere toate dilemele pe parcurs.
*În urmă cu 2 ani*
-Clara, trezește-te, Claraaa(Bunica Anna)
-Ăm da, ce este?(Eu)
-Trăiește(doctorul)
-A supraviețuit, e posbil?(Politistul)
-Pe mâinile celor mai buni(Bunica Anna)
-Bunico, mama, tata?(Eu)
-Nu știe, nu are cum, nu vreau să-i spun eu, să o scoatem de aici și îi vom spune în momentul potrivit(Bunica Anna)
Încerc să îmi țin încă ochii deschisi dar pleoapele nu luptă cu mine și mă lasă.După un lung somn din nou, neputând nici a mă mișca, îmi deschid ochii  pe cât se poate de mult și văd că sunt într-un salon de spital, unde bunica privea dupa geam patul în care mă aflam.Se uită adânc în ochii mei și nereactionând în nici măcar un fel, deschide ușa și se pune în genunchi lângă patul meu și începe a vorbi cu mine, dar cu lacrimi în ochi, ea fiind felul de femeie pe care nu o vezi niciodată cu lacrimi în jurul ochilor, felul de femeie voioasă ce îți împrăștie bunăvoință la  distanțe mari.În al doilea rând de ce e bunica aici, ea nu pleaca niciodată din Los Angeles, stă mereu alături de bunicul și nu îl părăsește niciodată.Dar cel mai important, ce caut eu în spital?
-Bunico, spune-mi te rog, ce s-a întamplat? Ce caut aici? Ce cauți tu aici? Unde sunt mama și tata? Vreau să-i văd
-Clara, stai liniștită în pat, nu știu cum să încep, mi-e teamă că reacția ta nu o să fie una cea mai bună
-Bine, dar zi, ard de nerăbdare
-Seara trecută tatăl tău voia să vă ducă pe tine și pe mama ta în vechea casă, unde ați locuit, in orașul Houston, se pare că de fiecare dată când ajungeți și vreți să mergeți în casa aceea ceva  rău se întâmplă, Clara...când mașina a intrat în acel cartier mașina a izbucnit în flăcări.Tatăl tău s-a stins din viață pe bordul mașinii, iar mama ta e în coma, mama ta o să fie bine, doctorul a anunțat, dar se pare că tu ai fost cea mai imună la accident și ai scăpat cu 2 răni la nivelul capului și piciorul stâng luxat
-Nu cred...nu e posibil...nu se poate...dar tata
-Îmi pare rau, asta a fost scris, nu puteai corecta, era scris cu cerneala permanentă, dar poți acoperii
-Nimic nu poate acoperii durerea, ea doar poate să se exteriorizeze prin lacrimi
-Știu, era ginerele meu, mai presus, era tatăl tău, eu și mama ta vom avea grijă de tine, fă-ne mândre, așa tatăl tău o sa fie și el mândru de tine
-Te iubesc bunico
-Eu nu pot exprima prin cuvinte cât de mult te iubesc
Și pe patul de spital, mă ridic cu greu și mă  sprijin de dulapul de lângă pat.Bunica vine mai aproape și îmi dă o îmbrățișare ce exprimă sute de sentimente după care orice persoană ar avea o dispoziție mult mai bună.O iau pe bunica  și mergem în salonul mamei unde și ea se trezise și își inseninează chipul cu un zâmbet atât de larg.Mă cuprinde în brațe cu mici abateri de lacrimi, dar știam că aceste persoane sunt tot ce mi-au rămas în afara celor mai buni prieteni.Totuși, prietenii te pot trăda, dar familia ar fi singurul ,,grup" în care majoritatea putem avea cea mai mare încredere.Familia ne va asculta și prietenii o vor face, dar familia nu o să te  trădeze niciodată cu propriile momente proaste la prima ceartă.
*În prezent*
Încă un an minunat de școală in liceul din Sundown, din nou o altă zi  de început de an  școlar în care pot citi după fiecare chip sentimentele elevilor, fiind în general de ură, invidie sau mama  clasei mele, bârfa.Să fiu sinceră, nici eu nu sunt ușă de biserică, toți am săvârșit un păcat la rândul nostru, altul mai mic, altul mai mare.Uneori mă întreb de ce dacă ai succes într-un anumit eveniment sau chiar în viață în loc de felicitări se primește invidie?!Până la urma urmei, am trecut prin multe la viața mea, chiar de sunt o simplă puștoaică de 16 ani care abia își scoate capul din misterele paranormale, tutun, problema exitențială și nopțile, am și eu plăcerile mele pâna la urmă.Probabil sunt stana de piatră a liceului mai ciudată, dar nimeni nu știe ce se ascunde dupa aceast zâmbet.
Revenind, în prezent încă trăiesc printre dramele colegilor mei ce majoritatea îmi fac mai multe zilele un calvar.Mă trezesc de dimineață, prin jurul orei 6:00, mă pregătesc pentru liceu.Destul de frig pentru  septembrie, parcă peste noapte frigul și-a făcut prezența și a început a domni printrele cartierul Sundown.
Sper că anul ăsta o să fie mai bun, sper că anul ăsta voi afla și marele mister, moartea tatălui meu ce mă macină în fiecare secundă a vieții, dacă poliția nu o să facă nimic, voi interveni, voi face tot posibilul, având în vedere că nu putea fi ceva omonesc ce se întâmplase cred că mă voi descurca, mă pasionează prea mult paranormalul și cred că pot începe a descoperii cazul ce forțele poliției nu le vor putea descoperii deoarece aceste cazuri vor consta în întâmplări spirituale, paranormale.
Intru în clasa mea, unde din nou clasa mea era împărțită în 4 tabere.Tabăra tocilarilor, tabăra celor ciudați, tabăra celor mereu îngânfați care au bani de îi aruncă la gunoi, unde găsim toate scorpiile clasei și tabăra mea, formată doar din 5 persoane.Eu, Vanessa, cea mai bună prietenă a mea, Merry, Brad și Eliot.În general suntem grupul cel mai ciudat care acordă cea mai mare indiferență în orice ceartă cu o altă tabără, genul ce stau și le plac investigația, căltoria prin locuri cât se poate de ciudate în miezul nopții și tutunul.Anul ăsta eu și prietenii mei am prins locurile din spate ale clasei unde toți din tabăra scorpiilor se așezau înainte.Nu au avut nimic de spus, diriga era doar în fața lor, așa că ne-am așezat destul de comod.Eliot și Brad în a 5 a  bancă, eu și Vanessa în penultima bancă și Merry singură în ultima bancă.
-Hei, încă traiești? Se pare că după întamplarea de acum 2 ani încă ești vie, vezi să nu te omoare o fantomă, spune în șoaptă Kevin, unul din grupul scorpiilor, iar ceilalți prieteni din jurul lui încep a râde
-Mna și mie îmi pare rău că încă traiești, aș vrea să zic că vreau să scap de tine dar de dracu nu poți scăpa
După acest argument al meu se auzeau sunete de parcă toți îmi erau de acord, faptul ăsta mă bucură, majoritatea chiar nu mă suportau.În scurt timp Eliot era să se ridice violent către Kevin dar argumentul meu a venit la timp.Eliot mi-a luat mereu apărarea, din moment ce e crush ul meu din clasa  a 7 a, nimic nou, totul e ok, vom fi noi cândva împreună, având în vedere că tot grupul știe în afară de el.Vanessa stă pe gânduri o perioadă, iar în scurt timp îmi spune:
-Clara, dacă te întreb ceva ai accepta? Am vorbit cu ceilalți de noaptea trecută și ne gândeam că poate ai fi de acord
-Depinde ce mă întrebi
-Crezi că ar fi ok  ca tu, eu și restul grupului să petrecem o noapte în casa veche din Houston?E la 4 km de casă, de ne chiunim îi putem face și pe jos
-Tu ai înnebunit? Cât timp am stat acolo în fiecare noapte ne băteau ciudățenii la ușă și ne strigau cu voci subțiate, ne visam propriile înmormântări, tatăl meu când a intrat acolo cu mașina, mașina a luat foc și tata a murit acolo și tu vrei să petrecem o noapte acolo?
-Serios, Clara te rog, e important, vom investiga, șoptimdu-mi ea mai încet
-Hei, ce-i acolo? Liniște fetelor în spate, strigă doamna Murray cu o bucată de cretă în mână
Este deja ora 14:00, cursurile s-au terminat, ies din curtea liceului și toți începem a ne aprinde o țigară.
-Vanessaa, bricheta iubire, spune Brad
-Ai nevoie de brichetă?
-Nah, tu ești focul din inima mea
-Awww
A da, tipii ăstia au o relație de la sfârștitul clasei a 7 a, mă bucur pentru ei să fiu sinceră, eu și Eliot încă suntem în stadiul de prieteni buni.
După ce fumăm pe banca de lânga liceu, fratele meu mai mare Oliver se îndreaptă spre Merry și o tot îndreabă cum a fost ziua de azi pentru ea, dacă o iubește și micile lor dulcegării, fiind împreună și ei de 1 an jumate și fratele meu fiind mai mare decât Merry cu 2 ani e mult mai grijuliu cu ea, față de cum se comportă Brad față de Merry.În scurt timp Oliver pleacă.
-Clara, te duc acasă? Te așteaptă mama și bunica
-Spune-le că ajung pe la 16:00 pentru că la noapte voi dormi  la Vanessa, mama ei va face clătite, eu bâlbâindu-mă
-Ăm bine, dar mâine ai liceu
-Mă voi trezi de dimineață
Oliver pleacă, iar ceilalți încep a  purta o conversație:
-Tu vorbești serios? Chiar vrei să mergem în Houston, pentru a descoperi ce s-a întâmplat cu tatăl tău?spune Brad
-Sigur...sper să revenim toți vi
-Doamne, nu vorbi așa ceva, suntem toți, putem trece peste...putem afla de fapt ce s-a întamplat, spune Eliot
-O putem, contra unui om, dar dacă e altceva acolo în întuneric?
-Poate fi orice, dar toți unul alături de altul vom face cât un supranatural și vom trece peste toate, spune Merry
După încă o mică discuție, ne oprim la un mic bar pentru a ne lua câte o cafea.Ne pregătim ora la care ne vom întâlni în seara asta și pornim fiecare spre casă.Spre deosebire de alte dăți în care doar încercam a descoperii anumite mistere, de data asta era ceva mult prea gros pe  care nici poliția nu a putut a afla precis în urma a doi ani.
În prezent cel mai crud lucru este atunci când vrei a știi ceva dar e imposibil să aflii.E imposbil să aflii și imposibilul.Ajung acasă, iar mama privește un documentar despre:
-,,Se spune că în urma de cu 3000 de ani stafiile erau cele care cărau oamenii în iadul unde îi erau puși sclavi,  în multe orașe Americane se întâmplau, cele mai întâlnite fiind Dallas, Boston, Aurora si Houston"
-Bună Clara, bine ai venit acasă
-Mama la ce te uiți?
-Eh, am văzut un mic documentar în biblioteca tatălui tau, credea prea mult în povești cu  fantome omul ăsta
-Mi-l poți da după ce te uiți tu la el?
-Îl poți lua de acum, e plin de prostii, crede-mă, nu merită
-Vreau doar să îmi pierd și eu puțim vremea după ce îmi scriu temele
-Apropo, mi-a spus fratele tău că diseară dormi la Vanessa, mama ei nu m-a anunțat
-Mama ei e cam ocupată în ultima vreme știi, fiind avocat e o sarcină destul de grea
-Da, aha, e destul de greu, du-te, dar mâine la 6:00 ești în casă, totuși domnișoară, mâine ai liceu, știi bine că asta înseamnă curățenie în toată casa în weekend  dacă tu te distrezi așa mult
-Bine, serios, am să fac, te iubesc
Merg în bucătărie și iau o mică gustare, iar după aceea urc în camera mea unde îmi fac temele și toate cele.Încep a mă pregăti pentru marea seară.Îmi iau ceva cât se poate de comod si caseta cu acel documentar.Dacă tata nu era nici el om? Gândesc prostii, dar adevărul o să iasă la iveală.Dechid ușa și la 19:00 prietenii mai mă așteptau în centrul orașului.

Bună băi, m-am gândit și eu să mă apuc de o carte, sper să vă placă și să o citiți până la final, voi posta o data la 4-5 zile pentru că voi mai lasa încă una în umor în curând
Sper că ți-a plăcut și scuză-mi greșelile gramaticale
Dă-mi un vot pentru că muncesc foarte mult dacă ai ajuns până la sfârșit
💸🌼