Ne naștem, creștem si apoi zburăm
Fiecare zi este un dar,o noua sansa pentru cultivare si totodata o noua sansa spre cunoastere.In goana spre asimilarea bunurilor materiale ,uitam de multe alte lucruri importante,precum imbogatirea sufleteasca,rugaciune,milostivire si blandete.Dar ce e viata fara rugaciune?O viata nu chiar monotona ,insa in intampinarea impasului ne desprindem usor de sol dezechilibrandu-ne.Am intalnit oameni ce ma implorau cu ardoare sa le ofer incredere ,insa am descoperit cu stupoare ca era doar o lectie de viata.Dumnezeu nu mi-a cerut niciodata increderea ,dar pentru El port in suflet credinta si incredere nemarginita.De-ar fii sa-i mai cer ceva,n-as face-o ...El stie cu exactitate asezarea lucrurilor.Vorbesc astazi despre Dumnezeu ca despre un prieten ,un amic pe care l-am descoperit inca din copilarie si care mai apoi mi-a devenit camarad in viata. Am invatat ca atunci cand negura noptii imi impăienjenește mintea , sufletul ramane limpede. Am invatat ca eu sunt capabila sa dobor munti,ca pot adăposti un munte de sentimente chiar ,dar cel mai evident lucru e ca mai am multe de invatat. Fiecare dintre noi primeste o sansa spre cunoastere ,insa depinde de noi daca o valorificam sau nu, daca ramanem intr-o colivie sau ne luam zborul . Ingradirea propriilor ganduri nu duce la nimic altceva decat la esec .Aici, in pragul primei neplaceri ,puii de vrabie se-ntorc in colivie. Firul vietii insa abia acolo trebuie inceput. La primul vânt ce ne pune la pamant. Ne vom ridica de nenumarate ori pana vom invata sa stam contra vantului. Pas cu pas realizam ca nu cautam nimic altceva de cat fericire.Aceasta nu are o definitie,fericirea nu se gaseste in haine scumpe,bijuterii,placeri de moment,zambete false. Fericirea se gaseste in suflet,iar daca nu ai gasit-o inca , da-ti la o parte masca si cauta adanc. Viata ne pune fata in fata cu noi insine , ne caleste , ne răstoarna ,ne transforma...dar in final scoate ce e mai bun din noi. Scoate exact produsul dintre inocenta si maturitate de care aveam nevoie mereu. Fiecare etapa a vietii are un rol esential . Copilaria insa ramane singurul loc unde toti te roaga sa mai stai , dar noi ne impotrivim . Ne dorim sa ajungem toti " oameni mari" fara sa stim ca ne vom ingloda in probleme sau ca siguranta din copilarie va disparea. Bunicul si bunica ce ne-nveleau candva se vor transforma in doua stanci de piatra. Ziduri intregi se vor darama peste noi .Ni se vor inchide căi dar nu vom fi infranti. Vom razbate pana ne vom simti impliniti. Zborul prin pustietate nu va fii usor ,dar la capatul pustietatii se vor afla multe raspunsuri pe care fiecare dintre noi si le-a pus inainte de calatorie. Cand un necaz se abate asupra unei familii , ei se intreaba " de ce noi , Doamne?" ,iar Dumnezeu le va raspunde mai tarziu prin propria lor menire. Desprinsi de sol , plutin pe cer spre intalnirea cu divinul.
In cele din urma pe potecile vietii ce urca si coboara indraznesc a spune ca nimic nu e la intamplare . Nimic nu trece pe langa noi fara a-si lasa amprenta . Echilibrul e dincolo de aparente , dincolo de cuget sau de oricare alte prioritati, echilibrul e in noi.
-Paula-Gabriela Tipa
