Am vrut să-ți văd durerile ascunse,
Culorile aprinse să le-aud,
Dar când credeam că te cunosc mai bine
Mi-ai demonstrat că niciodată nu te-am știut.
În ale tale ape tulburi, adesea-m încercat
Să-not, dar ce rost avea oare,
Când să înot n-am învățat?
M-am zbătut pe malul suferinței tale
Și cu privirea-n larg am încercat,
Să cuprind cu gândul,
Tot ce tu nici să-mi spui n-ai încercat.
Încrederea mea-n tine
Ca o câmpie neatinsă se întinde,
De ce ai vrut s-o înconjori cu ale tale
Păduri de cuvinte negrăite?
A mea iubire, asemeni oceanului
Se-ntinde neștiută și moare în adânc,
O vezi la suprafață, mare, nesfârșită.
Dar oare cine știe, în ea ce se ascunde?
A mea iubire, asemeni munților din zare e,
Acolo de o viață se-naltă,
Ca la sfârșit câmpie să ajungă
Dar nimeni nu va știi vreodată,
Nu vor trăi s-o vadă dăramată.
