Nu Glumi Când E Vorba De Iubire

Chapter One

Un nou an școlar începe cu cumpărături, multe cumpărături, asta doar la insistentele mamei. M-a trezit de dimineață turnandu-mi apa pe fata, din îngrijorarea ei extrema ca poate nu vom găsi tot ce trebuie dacă întârziem, nu e de parca îmi cumpăr multe lucruri, iar pe majoritatea nu le folosesc absolut deloc.

Mai întâi am vizitat raioanele cu caiete, pixuri și alte lucruri colorate, asta fiind partea mea preferata din toată zapaceala asta creata de mama. După ce am umplut un cos întreg doar cu lucruri pentru școală, am ajuns la capitolul haine, la câte haine mi-a cumpărat ai spune ca îmi schimb toată garderoba azi, dar nu, mamei ii place sa am multe haine și sa cheltuie o avere pe ele, deși eu în majoritatea zilelor port aceleași haine.

Am fost și pe la machiaje, deși nu prea aveam ce sa cumpăr de acolo, pentru ca machiajul nu e tocmai preferatul meu, de ce ai irosi câteva ore pentru un machiaj complex? Când poți sa iti faci unul ca al meu, care durează câteva minute, care consta doar în niște fond de ten, pudra, corector, rimel și ruj, super natural.

Dupa aceea am fost sa luam prânzul în oraș, iar apoi sa vedem un film, îmi place sa petrec timp cu mama, inafara de timpul petrecut la shopping, este o prietena grozava, open-minded, care ma lasă să îmi descopăr singura personalitatea, hobby-urile și sa îmi creez un drum singura după plăcerile mele, ea doar ma încurajează sa fac ceea ce îmi place.

Dupa toate aceste activități am ajuns în sfârșit acasă, m-am îmbrăcat în ceva comod, niște pantaloni de trening largi și un tricou larg, nu foarte lung. Mi-am luat laptop-ul și am început sa citesc, pasiunea mea, când am terminat ma gândeam ce as mai putea face și m-am gândit sa încerc sa pictez ceva, am urcat sus la mansarda și mi-am așezat șevaletul și tot ce aveam nevoie și am început sa privesc în jur, gândindu-mă ce as putea picta, atenția mi-a fost distrata însă de un zgomot puternic, ce se auzea de jos. Am coborât în fuga și am văzut-o pe mama plina de ciocolata, nu știu cum a reușit, o priveam și ea la fel pe mine și se lăsase o tăcere apăsătoare, apoi ne-a bufnit pe amândouă rasul, apoi a început sa îmi vorbeasca:

-Scumpo, avem invitați la cina astăzi și încercăm sa gătesc ceva, dar nu prea mi-a ieșit. Spune și rade încet.
-Doamne, mama, m-ai speriat! Spun și rad ușor și eu.
-Îmi pare rău, spune și rade mai tare, acum ce fac? Vin niște colegi de-ai tatălui tău, cu fiica și fiul lor, sărbătorim succesul noului lor proiect. Trebuie sa gătesc ceva sofisticat, ei nu sunt niște oameni oarecare.
-Pai dacă vrei pot sa te ajut, știi ca sunt un bucătar excelent.
-Da, excelent, spune și rade de mine.
-Hei, tu razi cumva de talentele mele?
-Daaaa.
-Haide, mama, serios acum, chiar gătesc bine.
-Uite cum facem, tu gătești și eu strang și aranjez totul.
-Dacă ma lași sa gătesc înseamnă că ai încredere în talentele mele de bucătar excelent. Spun accentuând cuvântul "excelent".
-Draga mea, Lea, într-adevăr gătești foarte bine, dar ai grija sa nu arzi iarăși friptura. Spune și o bufnește rasul iar, în timp ce eu fac botic supărată.
-Mama! Atunci când am ars friptura aia a fost o mica eroare a estimării timpului! Nu fi rea!
-Bine, bine, hai, grabeste-te, nu avem mult timp, la ora 19:30 o sa ajungă cel mai probabil.

Planul meu de a picta ceva va rămâne pe altădată, aparent, dar nu ma deranjează și gătitul este o activitate interesantă. Am început sa urmez extrem de atent rețeta mamei, vrând ca totul sa iasă perfect.

Familia mea e una fericita, eu, mama, tata și ocazional și fratele meu, care este mai tot timpul plecat prin lume, lucrând la proiecte și asta datorita faptului ca este unul din cei mai buni pe domeniul în care lucrează.

Am lăsat sa se facă totul, mama terminase de aranjat și se pregătise, îmbrăcată într-o rochie de un albastru regal impecabil, cu un colier de aur alb ce arata superb în combinație cu cerceii și inelul, toate de asemenea din aur alb, făcute cadou de către tata la aniversarea de 20 de ani de căsnicie și pantofii negri cu toc, o coafura ce ii punea în evidenta trăsăturile frumoase ale fetei, deși avea 47 de ani, arata de 35 de ani cel mult.

M-a trimis pe mine rapid sa ma pregătesc, pentru ca mai aveam mai puțin de o ora. Am ales o rochie de culoarea lavandei, ce îmi scotea perfect în evidenta trăsăturile fine ale corpului, fiind o persoana extrem de finuta, aveam un colier cu cristale, extrem de fin, nelipsitul inel dăruit de fratele meu, o brățară din argint, pantofii cu toc negri și ținuta era gata.

Machiajul era unul puțin mai mult decât deobicei, nu pentru ca aveam nevoie, ci pentru strălucire, mama mi-a spus sa ma străduiesc sa arat superb și asta am făcut.

Am coborât și jos și s-a auzit ușa, au ajuns, stăteam lângă mama și zâmbeam cu dinții mei perfecți și albi, aveam unul din cele mai bune stări ale mele azi, ziua aceasta funcționa perfecta.

Tata, colegii lui și copiii lor au intrat pe ușa, salutandu-ne politicos. Gestul fiului lor m-a șocat, mi-a sărutat mana și pe a mea și pe a mamei, ceea ce nu făcuse nici măcar tatăl său, un gentleman desăvârșit, ce in câteva secunde m-a impresionat complet, ceva ce nu a reușit nimeni sa facă.

I-am condus pana în sufragerie, unde urma sa luam cina, au început prin a servi un pahar de vin și apoi a vorbi diverse, nu eram atenta, analizam însă atent figurile lor și încercam sa îmi dau seama ce fel de persoane sunt.

Doamna Anne Evans, pentru ca asa am aflat ca o cheamă, pare o persoana extrem de calma, plina de fericire, iubitoare și grijulie, în timp ce domnul Brad Evans pare o persoana extrem de severa, ce dorește perfecțiune, atent la detalii și extrem de implicat în orice face, în același timp foarte dedicat familiei sale, căreia ii acorda maxima atenție. Julie Evans este o persoana dulce, plina de entuziasm, foarte naiva, având în vedere și vârstă ei frageda de doar 14 ani, încă o copila, dar foarte inteligenta și cu un simt al observației format.

Dar cel ce mi-a atras atenția cel mai mult.. Louis, un băiat foarte galant, un gentleman, un Adonis al zilelor noastre, după care probabil orice fata ar fi topita, dar nu astea sunt cele mai bune și importante calități ale lui, este foarte inteligent, fiind foarte implicat în conversația părinților sai, o persoana atenta și grijulie, analizând absolut orice detaliu, pare genul de băiat periculos, dar totuși unul pe care îl vrei foarte mult timp alături de tine, chiar și drept prieten, o persoana pe care te poți baza și...

Dar gândurile mele au fost întrerupte de către mama care m-a făcut atenta sa mergem sa aducem mâncarea. Zis și făcut. În câteva secunde totul era la locul lui.

-Toată mâncarea este făcută de Lea, este un bucătar excelent. Începe mama sa ma laude.
-Asta este minunat, faptul ca la vârsta ei știe sa gătească atât de bine. Spune uimita doamna Evans, tot ce pot face în schimb eu este sa zâmbesc, nu ma asteptam sa aducă asa ceva în conversație.
-Da, într-adevăr. Afirma domnul Evans.
-Foarte delicios! Spune zâmbind Julie. Deja atmosfera devenea apăsătoare pentru mine,nu sunt obișnuită sa fiu extrem de complimentata pe baza a ceva.

In timp ce toată lumea discuta despre ceva anume, eu și cu Louis tăceam și eram pierduți în alta lume. Stătea lângă mine și ma simțeam extrem de ciudat cu el asa aproape de mine, simțeam ca îl cunoșteam, ca îl mai văzusem undeva, dar nu înțelegeam unde.

Era o savoare sa îl privești, arata impecabil, se comporta impecabil, el însuși era perfect. Cel puțin pentru gusturile mele.