QUEEN OF DARKNESS

CAPITOLUL I

O VIZITĂ NEAŞTEPTATĂ

Lumina aurie și îmbietoare își face loc în încăperea enormă și la fel de aurie ca ea. Primele raze ale dimineții sunt minunate asemenea cântecului melodios al păsărilor zglobii care zboară printre florile cățărătoare încărcate de culori accentuate care îți luau ochii și cu parfumul lor îmbătătător ale terasei. De la înălțimea balconului puteai vedea tot Elisirul și dincolo de el sau cum i se mai spune Valea Spintecată. Râul curgea iute și necruțător, iar vântul mișca ușor coroanele copacilor. Tot acest peisaj de vis fu tulburat de trezirea bruscă a Menadriei. Puțin transpirată și rasuflând împovărat reuși să se ridice în capul oaselor și să facă câțiva pași spre toaleta ei. Încă nu se obișnuise cu lumina puternică a dimineții. Se așează lesne pe scaunul toaletei și începe a-și pieptăna parul castaniu luminat de razele soarelui, până la talie, în timp ce privește spre oglindă absentă. Este a cincea oară în ultimele 3 luni când se vizează înapoi în satul ei, împreună cu familia ei, fix în ziua în care el a atacat satul și pentru prima data în ultimii 10 mii de ani simte o urmă de teamă. Pierdută în gândurile ei nu observă că în cameră intrase Tildi, doar sunetul clanței deschizându-se o făcu să revină la realitate.

-Tendrå señ greë, Ma Quėñý!(Micul dejun este gata, Regina mea!), spuse Tildi cu un zâmbet copilăros, introducându-şi doar capul pe uşa camerei.

-Hā grę§dənï.(Vin imediat.), raspunse Menadria puțin cam rece, cu privirea ațintitită tot înspre oglindă şi continuând să-şi pieptăne parul absentă.

Când se desprinse din mica transă, poate vă întrebați dumneavoastră de ce era în aceea micuță transă, ei bine, Menadria visase din nou acelaşi lucru pentru a cincea oară, iar ea ştie ce înseamnă atunci când visezi un lucru de mai multe ori, acel vis era un avertisment că ceva rau avea să se abată peste Norsem din nou, iar ea nu putea să-şi ia gândul de la asta, cum spuneam se ridică de pe scaun şi se îndreptă spre dulapul ei, dezchizându-l şi îmbracându-se cu o rochie azurie cu tiv auriu şi căzută un pic pe umeri, apoi ieşi din cameră aruncându-şi ochii ei violeți pătrunzători spre răsărit şi simțindu-i căldura apăsătoare, neştiind cât timp va mai avea să-l vadă, nici ea, nici Norsemul.
Coboară cu grijă scarile, ținându-se de balustrada cu motive florale aurite care şi ele sclipeau în lumina razelor leneşe ale dimineții. În terasa de afară , unde se servea micul dejun, câțiva elfi cântau la harpe şi flaute armonios. Un elf mai înalt cu ochii albaştrii şi cu parul negru lung, o întâmpină cu un zâmbet larg pe buze.

-Ah, Ma Quėñý, Fåvìķna, jęś mågnê, ńöťienę, wřy gů ťűå.(Ah, Regina mea, Bunădimineața! Aici erai, te rog, ia un loc.), spune Lordul Relrom şi făcându-i semn spre scaunul argintiu de lângă al lui.
-Observ că în această dimineață eşti mai tacută. S-a întâmplat ceva, o întreabă Relrom în timp ce înfigea furculița într-o bucățică de ridichie cu salată.

-Nu, toul este în regulă, Lordul meu, doar că am avut un somn cam tulburător, apoi înghiți reținut o bucată de morcov zemoasă. Veşti noi cumva?

-Da, chiar era să uit. Regele elfilor a invocat un întrunire miercuri, la care v-or lua parte şi Lady Smeura, Comandantul Searain, Lordul Adrom şi......Thorkrin.

Menadria îşi drese glasul(hm, hm) şi apoi spuse:
-Regele Thorkrin, aruncâdu-i o privire amenințătoare.

-Corect...şi Regele Thorkrin, se corectă Relrom stânjenit.

-Whů ķëñå näñï lývöp đůrśı?(Cu ce ocazie invocă acestă întrunire?), întreabă Menadria rece.

-Sincer să fiu, chiar nu ştiu, dar cred că are legătură cu Fortăreața Dulkor. Se aud zvonuri cum că, o hoardă de qindri condusă de Zogen, planuiesc să atace Grondemul, Yntridul şi Codrul Sângeriu, pe de alta, alte zvonuri spun că oamenii, goblinii şi zânele vor să pornească spre Muntele Argintiu.

-Ce să caute în Elekbor, spune Menadria cam deranjată de cele auzite, nimeni, timp de 50 de ani nu a mai pus piciorul acolo de când.....de când, îi e tare greu să-i rostească numele dragonuli care păzeşte acel munte. Nu poate să-i rostească numele fără a simți remuşcări şi un nod imens în gât, de când....ştii tu, îşi aplecă capul şi sorbi puțin din ceaiul de măceş.

-Unii spun câ ar fi mort şi de aceea pornes aceste tentative de a ataca muntele şi de al cucerii...

-Nişte proşti, dragonii nu mor aşa uşor, i-o trânti Menadria indignată, pot supraviețui şi până la 150 de ani fără mâncare. Să nu le dai crezare zvonurilor care spun că.., oftează încet, dar până la urmă reuşteste a-i pronunța numele, că Varsion este mort, nici pe departe, îi raspunde foarte revoltată.

-Nicidecum, Înălțimea Ta, eu vă cred pe dumneavoastră, dacă dumneavoastră îmi spuneți că nu am de ce să mă tem, atunci aşa şi e, îi raspunde Relrom calm, dându-şi seamă că din nou avusese acel vis şi că vizita regelui elfilor nu prea o încântă.

-Am spus că Varsion nu este mort, nu că nu ai de ce să te temi, i-o tăie Menadria, dimpotrivă, ar cam trebuii, iar tu stii prea bine de ce. Norsem nu mai e un pământ sigur, iar noi trebuie să luăm masuri în privința asta. Mă rog, unde va avea loc această întrurnire?

-Chiar aici, răspunse Relrom.

-De ce aici? Nu a găsit un loc mai bun. De ce oare nu o face în Zentrios, cu siguranță că Lady Smeura ar fi extrem de încântată, zicând Menadria fără vlagă şi mai sorbind încă o gură de ceai care aproape se răcise.

-Deoarece ştie că tu nu vei vrea să vii la aceea întrunire şi de asta va avea loc aici, unde eşti şi tu.

-Şi crede că dacă o va face aici voi şi participa, întreabă ironic Menadria, făcând ochii mari şi ridicând o sprânceană spre Rolrem.

-Pai, ămm, presupun....replica Menadriei îl lăsă fără cuvinte pe Rolrem.

-În fine, spunei regelui, să nu se obosească să vină până aici, nu voi participa la conferință, nu la una concepută de el, cu asta încheând discuția şi ridicându-se de pe scaun, porni spre treptele albe stralucitoare din quartz, care coborau spre grădina cu flori şi livadă de jos.