2 Players

Capitolul 25: Răzbunare, dulce răzbunare

-Chris! Chris! am strigat eu disperată să aflu unde a dispărut bărbatul pe care îl iubesc.

-Taci, târfo! a strigat Jessica. Acum, Chris, hai să trecem la treburi de oameni mari, a spus ea îndreptându-se spre Chris.

L-a luat de mână și l-a tras după ea. Chris o urma ca un cățeluș ascultător ce era. Nu puteam să văd cum o urma după câte i-a făcut, aşa că l-am întrebat confuză:

-Chris! Chris! Ce faci?

-Nu e evident, curvo? s-a băgat Jessica în seamă.

-Amanda, a spus Chris uitându-se în ochii mei cu o privere sinceră, nu te mai iubesc. Am fost cu tine doar pentru a-mi  reface sufletul, pe scurt ai fost doar înlocuitoarea Jessicăi, adevărata mea iubire . Acum, cu inima întreagă şi sănătoasă am realizat că o iubesc pe Jessica mai mult decât te-am iubit pe tine vreodată.

-Tu chiar vrei să spui că nu mă mai iubeşti? am întrebat eu nevenidu-mi să cred ce am auzit.

-Da.

Răspunsul a fost sec, rece, dar suficient pentru a-mi confirma cele mai întunecate presupuneri: am fost doar remediul, doar modul lui de a se vindeca după despărţirea de Jessica. 

-Nu...am şoptit eu, fiindu-mi imposibil să cred că asta chiar mi se întâmplă.

Mi-am lăsat capul să cadă greu pe cimentul rece şi mi-am închis ochii lăsând durerea să mă cuprindă. Ar trebui să existe o denumire pentru toate sentimentele care se jucau în acel moment cu inima mea: durere, tristeţe, dezamăgire, dispreţ şi din nou durere. Lacrimle au început să se adune la colţurile ochiului, urmând ca apoi să curgă grăbite pe obrajii mei palizi. Nici nu încercam să le opresc, ştiind că era imposibil. Simţeam nevoia să mă eliberez şi asta era metoda cea mai sigură. Nu puteam să strig, cu toate că îmi doream ca acum să mă aflu pe o  stâncă la marginea prăpastiei și să urlu atât de tare încât să sperii până și păsările. E trist cum pentru descrierea câtorva secunde au fost necesare atâtea cuvinte. Secunde în care am fost trasă într-o încăpere mică care semăna cu cea în care am fost închisă pentru săptămâni bune. Persoana mi-a prins gleznele și m-a tras după el, curățând în urmă podeaua de praf. Ochii îmi erau lipiți și îmi era imposibil să îi deschid. Îmi venea să înjur deoarece am fost izbită de un prag și de un colț înainte să fiu lăsată într-un colț întunecat, uitată acolo ca un sac de cartofi stricați. Momentele mele filozofice au fost întrerupte de niște șoapte și chicote. Grozav! Se pare că cei doi porumbei au de gând să se împerecheze în aceeași încăpere cu mine. Absolut grozav!

-Ești așa sexy! mârâi Jessica.

-Numai când tu ești și tu în cameră să mă exciți, tigroaoco!

-Mrrrr....

-Arrr....

Mai vrea cineva să vomite în afară de mine? Bleak! Scârbos! Și pe deasupra au mai și trecut la acțiune. Suntele scoase de sărutul lor erau grețoase. Numai plescăituri, de parcă ar pune toată saliva de care dispuneau în acel sărut. Dacă mă întrebați pe mine în acest moment mi-aș da ochii peste cap și aș spune un Ugghhh plin de dezgust. Am îndrăznit să deschis pe jumătate un ochi. Mare greșeală: Cei doi erau deja numai în lenjerie intimă și se sărutau frenetic, atingându-și diverse părți ale corpului. O să mă mulțumesc numai cu sunetele scoase de cei doi. Pentru că, sinceră să fiu, cu imagine era mult rău și mai dureros. Am încercat să blochez imaginile, suntele care mă înconjura și mă refugiez într-o lume a mea. Primul meu gând a fost Chris, însă l-am îndepărtat rapid. Mi-am imaginat o lume plină de tipi frumoși care mă venerau. Prinți pe inorgi zburători. Copaci din vată de zahăr. Râuri de diamante. Și, cel mai importat, un castel de aur numai al meu. În care prizonierii erau Jessica,  vrăjitoarea cea rea, și Chris, trădătorul regatului. Probabil că zâmbeam malefic, cu toate că se presupunea că eram leșinată în lumea reală, însă aveam mult prea multe metode de tortură pentru cei doi. Scaune din cuie, țepușe în brațe, coroane de spini, cuțite, cuie și lista continuă. Vroiam să îi fac să simtă durerea mea, să îi fac să simtă măcar pe jumătate cum este să te doară tot corpul.