Limite Regale

Capitolul unu

Totuși, contrar gândurilor mele negative, ieri am primit o vizită de la mâna sa dreaptă.
Femeia roșcată a intrat pe porțile palatului nostru ca și cum ar fi fost la ea acasă.
Și-a dat gluga neagră jos și ne-a privit cu superioritate. Reflexiile verzi din ochii săi parcă ar fi prins viață și se uitau la noi ca și cum am fi fost niște amărâte de insecte. Nici măcar atât.

Mi-am dat seama că era o luptătoare, dar totuși o femeie, așa că purta o rochie. Partea de jos era într-adevăr tăiată în fâșii, însă tot rochie rămânea.

  Avea picioare lungi și strălucitoare. O pereche de cizme închise la culoare care îi ajungeau exact până la genunchi.
Deși nu aveam bilet în rândul din față, tot am putut să îi văd sânii mari, scoși în evidență de un corset incredibil de strâns.

—Vreau să văd fata. a poruncit

Vocea nu-i tremura. Cuvintele i se rostogoleau de pe limbă cu atâta ușurintă și hotărâre încât ai fi crezut că și-a memorat vorbele înainte să vină aici.

Frații mei, care până atunci mă apăraseră cu corpurile lor solide, s-au dat într-o parte.
Și iată-mă: expusă complet vederii.

Am înghițit în sec când a început să pășească spre mine.
Mă simțeam atât de emoționată și de nesigură, încât am lăsat capul în jos.

A început să se învârtească în jurul meu, analizându-mă.
Brusc, am devenit conștientă de hainele bărbătești pe care le purtam.

Am închis ochii când a început să își treacă mâinile prin părul meu.
A strâmbat din nas cu ochii la șuvițele mele blonde.

—Suferi de vreo boală?

La început am crezut că e răutăcioasă, însă ea chiar vorbea serios.

—Ăă...nu?

M-a strâns cu o mână de obraji, atât de tare încât am avut impresia că încearcă să îmi scoată măselele.

—Ce ești dispusă să faci pentru a-l face fericit pe rege?

A ridicat dintr-o sprânceană și a așteptat să îi răspund. Dar ce aș fi putut să spun?

—Cum adică ce sunt dispusă să fac? am repetat nesigură

—Cred că ai înțeles perfect ce am vrut să spun.

Am scuturat negativ din cap, căci chiar nu înțelesesem ce așteaptă de la mine.

—Înseamnă că ești proastă, ceea ce chiar nu mă miră. Știi să dansezi?

M-a făcut proastă. A trebuit să îmi mușc limba până la sânge ca să nu izbucnesc.

—Nu știu să dansez.

Expresia chipului ei nu era de bun augur. Poate ar fi trebuit să mint. Însă dacă mi-ar fi cerut o demonstrație?
Am două picioare stângi și chiar nu pot să îmi coordonez mișcările.

—Ești virgină?

Am început să tușesc, complet șocată. Cum îndrăznea să mă întrebe așa ceva de față cu toți frații mei?
Obrajii mi s-au colorat rapid.

Mi-am strâns buzele într-o linie subțire și am refuzat să îi dau un răspuns. Femeia asta era o impertinentă!

—Înțeleg. Ești singura fată dintre sute de bărbați. Probabil ai fost cireașa de pe tort pentru ei. a surâs cu subînțeles

N-am putut să mă abțin. Am mârâit, scoasă din sărite.

Nu doar că mă jicnea pe mine, însă îmi punea și frații într-o lumină proastă.