"Călăul"

Capitolul 36

   Privirea ei mă ațintește și dă dezaprobator din cap. ” Infidelitate. ” spune și-mi face semn să nu mai spun nimic altceva. Ce urât. Cum îți poți înșela persoana pe care doreai să o ai alături de tine toată viața, cu care aveai un copil?

” Ia gata cu întrebările despre acest subiect. Spune-mi ce vrei să faci de ziua de naștere! ” îmi ordonă cu zâmbetul pe buze iar eu o aprob din cap. Încă mă gândesc la ce mi-a spus. Încă nu pricep cum îți poți înșela persoana de care ești îndrăgostit … doar dacă nu mai ești și ... dar aveau un copil împreună totuși.

Max povestește.

 ” Ai mai vorbit cu mama ta? ” bărbatul din fața mea decidă să mă întrebe iar eu aprob încet din cap, chinuindu-mă să tai bucata de friptură din farfuria mea.

   Ne aflăm de vreo 30 de minute la un restaurant din centrul orașului, nu prea am venit pe aici decât o singură dată cu mama și Oliver, acum mult timp când am decis să ieșim să luăm cina împreună, ce vremuri. Nu știam însă că tata frecventează același restaurant, mda, aceleași gusturi.

   Dă aprobator din cap și mă întreabă ” Și ce mai zice? E bine? ”, mă uit cruciș la el și aș vrea să evit să-i răspund la întrebări, oricum, nu știu, ce-l interesează pe el. E fosta lui soție, fosta, trecut =  dă-l naibii.

” E bine, e cu soțiorul ei prețios. ” spun și mimez o voce pițigăiată ca mai apoi să-l urmăresc pe tata cum râde. Nici el nu-l prea înghite pe Josh, e genul ăla de bărbat arogant și plin de el, încât nu mai aveți loc în aceeași încăpere.

” V-ați întâlnit? ” mă întreabă iar eu bufnesc scârbit.

” Îi mulțumesc Domnului că NU! ” exclam iar el mă aprobă din cap. Probabil se roagă să stau departe de Josh, m-ai ales după ultima altercație care nu s-a sfârșit prea bine, iar de atunci nu prea am mai dat face-to-face și au trecut vreo 2 ani. Rareori avem ocazia să ne vedem, doar în cazuri mai speciale ca și ziua mea de naștere care întotdeauna este a doua zi după data corectă. Tipic mamei și timpului ei ocupat.

” Oricum te sfătuiesc să stai departe de Josh! ” spune iar eu îmi rostogolesc ochii, mereu îmi spune asta. Știe că o fac și fără să-mi spună el, dar îi place să facă pe autoritarul.

” O fac și fără să-mi spui tu. ” comentez iar el duce paharul de vin roșu la gură, eu prefer doar apă, sunt cu mașina și nu vreau să ajung la pârnaie. Nu mă risc.

” Să înțeleg că te-ai învățat minte, nu? ” mă întreabă și eu mă încrunt la vorbele lui.

” Tot crezi că a fost vina mea? E un nemernic. Nu mi-a ajuns faptul că mama a fost de partea lui în treaba asta și n-a mișcat un deget pentru mine? ” mă agit și scuip cuvintele cu voce tare fără a-mi fie teamă că cineva mă aude.

” Nu sunt de partea lui, tu ești fiul meu nu el, dar tu ai greșit, Maximilian, nu trebuia să reacționezi așa. Era cât pe ce s stai la răcoare.” spune calm iar eu mă ridic brusc de la masă. Mă cam agită discuția asta, să-și termine singur cina.

” Poftă bună în continuare! ” îi urez și părăsesc încăperea grăbit. Mă privește dezamăgit dar decid să-l ignor.

   Ies grăbit pe ușa imensă și-l las pe tata singur la masă. Nu-mi pasă de ce spune el, doar că știu că odată cu acel accident și-a pierdut încrederea în mine. E tata și ar fi trebuit să fie de partea mea, nu să-i țină partea bărbatului care acum îi ține de mână fosta soție și mama mea. Dar își merită soarta, merită să fie chinuit în ultimul hal … și-a distrus familia.