Bun venit în Newport Beach

Prolog

Urc în mașină și apăs pe accelerație. În urechi încă aud ultimele noastre fraze. Vrea să trăiesc fără el, să pun punct. Acum sa terminat. Sfîrșit.

 Se pare că îmi devine dificil să respir, ca și cum fiecare respirație nu îmi umple plămînii cu aer. Tîmplele îmi bubuie, mîinile încep singure să tremure. Un sentiment dezgustător.

 Strîng mai tare volanul. Drumul meu duce spre Los Angeles. Am minim 40 de minute pentru a mă calma și a decide ce să fac în continuare. Cîteva picături mari de ploaie încep să cadă puternic pe parbriz. Acum, este o vreme cum nu se poate mai bună. Întotdeauna mi-au plăcut zilele ploioase. Cînd locuiești într-un oraș în care temperatura nu scade sub 65 grade Farenheit aproape pe tot parcursul anului, ploaia devine uneori o surpriză foarte plăcută.

Întorc brusc la semafor și aud semnalele indignate ale mai multor mașini deodată. Încă puțin. Trebuie să îndrept totul.

Kimberly, atît de tare sper că este acasă.