Chiar si dupa moarte(fanfiction J.B.)

Prolog

"Cateodata simt ca am fost facuta numai pentru a fi badjocora tuturor,am fost si voi fi o jucarie"

In urma cu 10 ani.

Era o zi perfecta,soarele straluceste puternic pe cer,vantul adiin lent peste pamantul amortit de anj buni neclintit din locul lui.

In cateva secunde ivindu-se o ploaie torentiala.

Din spatele meu se aude un tipat puternic si cunoscut de femeie.
Ma intorc cu doua clipe inainte de imactul devastator a unui tir asupra fiintei care mi-a dat viata.

Mama:"Deea,aaa"

Tipatul parca standumi si mie in gat,vocea cele mai iubite fiinte de catre mine imi rasuna in ureci,clipa imactului rederulandu-se in fata ochilor mei.

Cad in genunchi cu privirea atintita in pamant ne mai putand face nimic,simtind cu puterile mi-se scurg din corp.

Intr-un final reusesc sa-mi strang puterile necesare de a o putea privi.

Era in fata mea,sub rotile tirului intr-o balta de sange cu privirea atintita fara viata asupra mea,picaturile de ploaie udandu-i fata alba si insangerata.

Ma retrezesc la realitate cu ajutorul sirenelor de ambulanta si politie,in fata mea se afla un barbat in varsta de 40 de ani presupun,era un politist,in spatele lui aflandu-se tata.

Tata:Scumpo,scumpo ce sa intamplat,o Doamne,fetita mea!"

Spune prinzandu-ma  intr-o imbracisare.

Eu:"Tati,ea chiar a murit!A murit nu mai este aici,nu mai e cu mine, cu nimeni!Inafata de bunul Dumnezeu."

Tata:"Imi pare rau,imi pare extrem de rau ca sa intamplat asta,si imi pare si mai rau ca ai vazut cum sa derulat,,

Eu:"Nimic,niciodata nu va mai fi la fel fara ea,fara mami!"

De nicaieri apare Leo.
Lafel de panicat ca tata.

Leo:"Surioara,tata ce sa intamplat"

Eu:"Nu intelegi leo,ea nu mai e,,

Leo se ridica si incepe sa fuga catre corpul neinsufletit al mamei,

Cade in genunchi langa capul ei si incepa sa suspine zgomotos,ochii mamei fiind inca atintiti asupra mea.

In minte mi-se deruleaza cele mai frumoase amintiri petrecute impreuna,cum obijnuiam sa o ajut la curatenie,sa facem mancare,cum ea obijnuia sa ia intr-o joaca si cele mai grete treburi,cum ma dadea in leaganul di spatele curti,cum ne jucam prin padurea din apropierea  casei,cum ne-am insemnat initialele pe un brad din padure,cum obijnuia sa-mi spuna povesti inainte de culcare,imi va fi dor de sarutarile ei protectoare pe frunte,imi va fi dor de"ea".

Inchid ochii.

Inapoi in prezent.

Deschid ochii un pic buimaca din cauza oboseli,ma scol lenesa din pat si ma indrept in fta oglinzi.

Imi amintesc in detaliu data de 06.07.2007 ziua in care fiinta care mi-dat viata si-a intrerupt drumul pe pamant,imi aduc aminte fiecare trasatura a tiristului,
Se uita cu dezgust si rautate la mine de pe geamul masini de politie,nu era batran nici 30 de ani nu cred ca avea pe atunci.

Imi amintesc totul chiar si daca eram o copila de 7 anisori stiu totul,mi-sa intiparit pe tabla constiintei,am fost dusa la multi psihologi,fortata sa spun aceiasi poveste de mi de ori,dar nimeni nici cel mai bun psiholog din Romania nu ma putut trata.

Tata a vrut sa ma duca si la psihologi de aici din L.A dar am refuzat.

Pierduta in gandurile mele am uitat sa ma prezint.

Eu sunt Deea Smith,am 17 ani 1,50 m inaltime par brunet,ochi caprui,am talia mica si soldurile destul de mari,nici o data nu mi-a placut sa ma prezint dar asta e,trebuie facut.

Sunt o fire protectoare si impulsiva sunt in stare sa calc si pe morminte pentru persoana iubita.